Dacă de la ruşi vine ploaia (de Katiuşe), iar de la americani bullying-ul, măcar Oscarurile de anul ăsta n-au pus şi ele gaz pe foc. A fost o sesiune de premiere destul de echilibrată, în care s-a găsit câte ceva pentru fiecare. Lăsând la o parte documentarele şi scurt-metrajele, statuetele s-au împărţit între nu mai puţin de zece filme – cu un pic de atenţie în plus pentru Anora, care şi-a trecut în palmares cinci trofee.
Pe Anora nu l-am văzut (nici nu ştiam de el până s-au anunţat nominalizările), dar am văzut şi am consemnat aici Conclave, The Brutalist şi Dune: Part Two – fiindcă mi-au plăcut, mă bucur că fiecare a primit un strop de recunoaştere. Îmi pare rău că The Wild Robot nu şi-a adjudecat titlul de cel mai bun lung-metraj de animaţie, dar măcar aşa am un motiv să văd Flow, că tot îl ocolesc de vreo câteva săptămâni.
Prin urmare, acum c-a mai trecut o seară pe covorul roşu, America îşi poate întoarce din nou către noi faţa ei cea fără glamour, cu care va trebui să învăţăm să trăim, fie că ne place sau nu.
Mi-a placut si sceneta cu Adam Sendler in sort in care au ironizat scena cu costumul din biroul oval,a aratat ca oamenii au inteles ce trebuia sa se inteleaga