Film - The Wild Robot (2024)

Animaţie

Regia: Chris Sanders

Voci: Lupita Nyong’o, Pedro Pascal, Kit Connor, Bill Nighy, Ving Rhames, Mark Hamill, Catherine O’Hara

Durata: 1h 42m

---

Într-un viitor apocaliptic, oamenii au creat roboţi care să-i ajute în treburile zilnice. Mai toate treburile zilnice, astfel încât oamenii devin nişte fiinţe care există şi… cam atât. Însă când omenirea îşi pierde astfel umanitatea, roboţii în cauză şi-o descoperă pe-a lor – fie îndrăgostindu-se de un alt robot, precum simpaticul Wall-E în 2008, fie descoperind frumuseţea naturii neîmblânzite și gingășia unui puișor de găscă abia ieșit din găoace, aşa cum i se întâmplă lui Roz, roboţica sălbatică imaginată recent de scenaristul şi regizorul Chris Sanders.

Trivia: Înainte de The Wild Robot, Sanders a lucrat, printre altele, la scenariile pentru The Croods (2013),  How to Train Your Dragon (2010) şi chiar Mulan (1998) – toate animaţii primite bine de public la vremea lor.

Deci nu am descoperit o poveste nouă. Dar ceea ce o face să iasă în evidenţă este “punerea în pagină”.

Grafica este absolut fermecătoare, în culori vibrante, care emană o profunzime aparte, de parcă ai urmări un pictor aşternându-şi tuşele pe pânză. Se simte că The Wild Robot este un proiect făcut din pasiune, ridicându-se într-o ierarhie artistică mai mult decât a reuşit, spre exemplu, Castlevania, un alt proiect animat care mi-a plăcut la nebunie. Chiar şi să fi fost un film mut, prin frumuseţea şi expresivitatea sa vizuală, The Wild Robot tot ar fi rămas o experienţă reuşită. Cu sunet, însă, devine o bijuterie, propulsată nu doar de vocile unor actori talentaţi, cât şi de o coloană sonoră grozavă.

Imaginea şi sunetul ajută să crească o poveste (adaptată după cartea cu acelaşi nume a lui Peter Brown) care nu se teme să arate o natură adorabilă, dar care poate şi omorî. Filmul se adresează copiilor (într-o lume superficială, care judecă şi pune etichete strict bazate pe aparenţe), părinţilor (nevoiţi de multe ori să improvizeze în rolul lor de a-i creşte pe cei mici) şi utilizatorilor de gadget-uri şi app-uri (care văd cum un robot îşi rescrie singur codul, funcţionând într-un plan superior, dincolo de procedurile standardizate ale unui limbaj de programare). The Wild Robot vorbeşte despre toate astea din inimă, iar momentele moralizatoare nu sunt forţate, apărând firesc în desfăşurarea acţiunii.

Wall-E a câştigat Oscarul pentru cel mai bun lung-metraj de animaţie. Cred că The Wild Robot are toate ingredientele pentru a-i călca pe urme. Şi, cine ştie, într-o zi bună, ar putea spera chiar şi la un premiu pentru cea mai bună coloană sonoră.

Până atunci, e un excelent film de familie pentru sâmbătă seara.