Film - Castlevania: Nocturne (2023)

Serial de animație

Din când în când — nu foarte des, fiindcă mai răruț e mai drăguț — Netflix scoate ceva bun, mai ales în materie de animație.

Castlevania (2017-2021) a fost o adevărată bijuterie, cu imagine și muzică impecabile, pentru o atmosferă de Ev Mediu captivantă (chiar dacă neaoșele Brăila/Braila și Târgoviște/Targoviste arătau ca din Franța feudală); voci pe măsura complexității personajelor, construite în jocuri de lumini și umbre mereu schimbătoare; și, bineînțeles, Dracula, un soț rămas văduv și cuprins de o durere nepământească și nimicitoare.

După numai doi ani — în lumea noastră, căci în lumea creaturilor fantastice au trecut deja 300 de ani —, Nocturne reia firul poveștilor cu vampiri. Acțiunea se mută în Franța din vremea Marii Revoluții, iar umbra ce amenință să înghită lumina soarelui aparține unui alt personaj vag inspirat din istoria reală, contesa Erzsébet Bathory.

Vizual, Nocturne păstrează linia predecesorului său. Pe alocuri, coloana sonoră este și mai terifiantă. Dar vocile nu mai au rezonanța primei serii, astfel încât imersia privitorului în poveste este oarecum diminuată.

Dar ceea ce Nocturne reușește de minune este să evidențieze importanța unui personaj negativ reușit pentru o acțiune captivantă. Să cucerești ori să distrugi lumea doar pentru că poți nu mai e demult o premisă interesantă — astfel încât, pentru puterile ei teribile, contesa Bathory este lipsită de forță dramatică.

Din fericire, Nocturne trimite în scenă doi antieroi complecși, cu agende încă nedezvăluite: alunecosul Olrox (până acum personajul meu preferat din această nouă serie) și… errr, tipul care apare în ultimele 30 se secunde ale sezonului și schimbă balanța puterii într-atât încât să-i dezvălui identitatea aici ar fi o blasfemie… chiar și pentru un vampir.

În concluzie, Nocturne este o intrare notabilă în seria Castlevania. Chiar dacă nu se ridică la înălțimea predecesorului, a “marcat” suficiente puncte cât să îmi doresc un sezon doi cât mai repede.