Un cronicar acuză
Mai ţineţi minte când România şi-a pierdut liniştea din cauză că şi-a luat David Popovici maşină scumpă? Cum s-au revoltat unii că omul a cheltuit 150.000 de euro în loc să-i investească (mediul economic i-a făcut chiar şi plan de investiţii)? Şi cum alţii şi-au dat cu părerea că pe primii nu i-a întrebat nimeni?
Nu m-am exprimat atunci nici pro, nici contra, deoarece chestiunea maşinii îl privea strict pe proprietarul ei.
Dar astăzi, în lumina noilor informaţii apărute, nu pot să mai tac. Trebuie să iau atitudine!
J’accuse!
Prin faptul că a înţeles să-şi îndeplinească un vis motorizat din banii câştigaţi prin propriile forţe, prin efort susţinut în urmărirea unui alt vis, de astă dată sportiv, David Popovici a dat dovadă de un egoism fără margini. Doar el, antrenorul şi familia lui ştiu de câtă muncă a fost nevoie pentru fiecare premiu al înotătorului de performanţă – dar de roadele succesului său trebuia să ne bucurăm toţi! Ori măcar să ne dăm cu părerea despre cum trebuiau cheltuiţi banii.
Cu suma aia, David Popovici putea să ajute doi tineri nevoiaşi din Horezu. Dar aşa, săracii băieţi au fost nevoiţi să ia viaţa-n piept la 20 de ani şi să-şi caute norocul pe internet. Iar lumea rea în care trăim i-a obligat să folosească o identitate falsă - şi să se dea drept femeie. Noroc cu un bărbat bun la suflet care le-a ascultat oful şi i-a ajutat timp de un an şi ceva, dându-le vreo 130.000 de euro. Bine, bărbatul de 43 de ani credea că-i schimbă viaţa iubitei lui virtuale, în mod cert o tinerică vulnerabilă şi fără sprijin, dar ideea e clară: lui David Popovici îi rămâneau lejer bani de-o Dacie Spring, că tot spunea el că nu vrea să iasă în evidenţă pe străzile Bucureştiului.
Şi mai accuse o dată!
Dragostea, deşi oarbă, s-a prins până la urmă că e ceva putred în Danemarca şi în Horezu – şi l-a împins pe binefăcătorul gros la pungă, dar amorezat şi naiv, să depună plângere la poliţie. Asta s-a întâmplat pe 30 ianuarie, iar pe 6 februarie poliţiştii i-au săltat pe cei doi tineri foşti nevoiaşi şi viitori puşcăriaşi (cel mai probabil, pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată).
Ori, eu am fost rugat, chiar pe 2 februarie, să dau nişte ponturi despre ce-ar putea face cineva cu 100.000 de euro. Cât de mare să fie coincidenţa?...
Dacă m-aţi urmărit până aici, v-aţi prins – sper – că acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Povestea, totuşi, e pe bune: un băbălău chiar a fost sedus şi uşurat de nişte păcălici din online de nu mai puţin de 670.000 RON (vreo 134.000 EUR). Iar mai jos sunt dovezile foto ale modului cum jurnalismul de calitate a făcut din asta o ştire timp de trei zile la rând:
motto: "Atunci cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor le spun celorlalti cum sa isi cheltuie banii"
A fost odata ca niciodata, acum multi ani, cand inca mai locuiam in Romania si inca aveam televizor.
(Ultimul televizor din viata mea l-am scos in fata blocului cand a castigat Basescu alegerile, a disparut in 5 min ca era model nou si de atunci traiesc TV-free)
Problema zileia a jurnalistilor Romaniei de atunci era o masina scumpa pe care si-o cumparase domnul Catarama, juma' de milion de euro fara optiuni. Pe barosaneala.
Si la un talk-show l-au invitat pe dl. Catarama ca sa marturiseasca in fata natiunii ce are de gand sa faca cu masina aia. Copiii saraci de la tara n-au ce manca, tinerii homosexuali n-au bani de educatie sexuala, iar el isi cumpara masina de juma' de milion de euro.
Domnul Catarama si-a inceput marturisirea incet si trist: "am cumparat masina aceasta din doua motive".
Cand a inceput asa am luat tigaia de pe foc, ca sa ma pot concentra total la adevaratele motive pentru care Catarama si-a cumparat masina, nu speculatiile din presa.
"Am cumparat-o din doua motive. Primul, cel mai important, pentru ca mi-a placut. Al doilea, si acesta important, pentru ca am avut banii sa o cumpar."
La intersectia dintre aceste doua motive au loc achiziile auto care ravasesc publicul romanesc. Ceva ma face sa cred ca si in cazul junelui Popovici s-a intamplat cam acelasi lucru.
Nu ne mai da idei :))