Din jurnalul criptic al unui microinvestitor (9)

O sută de mii de euro

Nu, n-am câştigat la loto. Nici nu mi-am vândut apartamentul. Sau vreun rinichi (poleit în prealabil cu aur). Nici n-am dat un super-mega-giga-ultra-tun cu microportofoliul meu. Nici n-am primit vreo moştenire. Nu m-am reapucat de pariuri. Şi nici nu m-am împiedicat de vreo comoară. Ori măcar de coiful dacic.

— Ş-atunci de ce mai scrii, bă, săracule?!... Dai, aşa, emoţii la oameni, cu euroii tăi!...

Scriu pentru c-am fost întrebat la poşta redacţiei cum aş investi o sută de mii de euro şi se cade să ofer un răspuns. Unde mai pui că-i frumos să vizezi cu ochii deschişi…

Aşadar, urmează o postare ceva mai lungă. Pentru cei cu prea puţină răbdare sau prea mult ADHD, varianta scurtă este că de 100.000 EUR îţi iei maşină bengoasă. Preţul de pornire al unui VW Touareg este de 61.000 EUR (că, deh, cea mai nouă generaţie de Nissan Patrol arată oribil, iar Opel Frontera se duce exclusiv pe electric) – deci dai vreo 75.000, de 15.000 îţi iei Casco pe 10 ani, mai dai şi la RCA o sumă necunoscută, dar în mod cert ridicolă, faci un plin, îţi iei o ciocolată şi aia e.

Sau, şi mai simplu, 100.000 de euro te scapă de grija ţigărilor. Cu 30 de lei pe un pachet (cât am văzut azi la magazinul din colţul blocului), o dată pe zi, eşti asigurat pentru următorii 45 de ani.

Acestea fiind zise, pentru cei care încă n-au închis pagina, un răspuns ceva mai amplu – pentru că e de “rumegat” aici.

---

• Varianta “sunt român, deci am fantezii imobiliare”

Aş putea folosi toţi cei 100.000 de euro pentru achiziţia unui apartament. Patru camere într-o sută de metri pătraţi ar aduce un plus vizibil de confort, comparativ cu cele trei camere în 80 mp din prezent. Dacă aş găsi aşa ceva în zona semicentrală a oraşului (nu m-aş exila acum pe dealurile din jurul Iaşului nici să mă baţi), la un preţ care, alături de rezervele proprii, să excludă nevoia unui credit bancar.

Ideea ar fi să rămân şi cu apartamentul în care stau acum. Abia pe ăsta l-aş ipoteca şi aş mai lua încă unul, mai mic, cu creditul obţinut. Apoi le-aş închiria pe amândouă şi aş genera un nou flux de venituri lunare.

Dar sunt convins că, după o discuţie în familie, varianta asta ar pica. Nu e ca şi cum ne e rău unde suntem acum.

• Varianta în care eu refuz să-mi pierd speranţa în educaţie

Aş putea folosi 20.000 de euro pentru renovarea apartamentului, iar restul i-aş pune deoparte într-un fond pentru studiile copiilor. Facultate – poate, cine ştie, undeva afară (că România au văzut-o aproape din graniţă în graniţă).

Fondul fiind un termen generic pentru o “schemă” de economisire/investiţii care ar cuprinde o combinaţie de depozite bancare, plasamente în fonduri de investiţii şi metale preţioase – pe un termen de zece ani.

• Varianta “ce-am avut şi ce-am pierdut”

Aş putea face o împărţire 50-50 între investiţii în pieţe de capital şi investiţie într-o afacere. Doar că, după zece ani de banking, nu mă văd pornind doar eu o afacere; mai degrabă m-aş asocia într-un business. Am un cumătru care face blocuri lucrează de ani buni cu fonduri europene şi aş apela la experienţa lui ca să văd unde poate duce aşa un drum.

• Varianta “divide et impera”

Adică împarte şi stăpâneşte, că timpul cuceririlor a trecut. Asta înseamnă:

· 20.000 EUR s-ar putea duce la bugetul de călătorii. Să descoperi lumea este, de departe, o investiţie extraordinară.

· 20.000 EUR i-aş putea pune deoparte exact aşa: cash. Niciodată nu ştii ce te-aşteaptă la cotitură.

· Cu 10.000 EUR mi-aş putea suplimenta investiţiile curente (acţiuni şi metale).

· Cu 50.000 EUR aş putea încerca să intru într-un business.

• Varianta pic cu pic

Cu 100.000 de euro într-un depozit bancar mi-aş putea da un boost la salariu. Timp de 3 ani aş putea să-mi acord eu însumi o mărire de 50-100% din salariu şi aş vedea pe parcurs ce idei îmi vin odată cu suplimentul lunar de cash (pe lângă consolidarea structurii existente de economii şi investiţii).

---

Recunosc, ultima variantă mi-a venit în timp ce scriam. Nu m-am gândit prea serios la ea, dar pare o variantă bună să nu cad în mirajul grămezii de bani,

Totuşi, cunoscându-mă, cred că aş fi cel mai împăcat împărţind banii: călătorii, economii, investiţii. Aş divide şi m-aş bucura.

---

Într-un final, nu cred că există o reţetă perfectă pentru cum să te foloseşti de 100.00 de euro (sau de orice altă sumă, for that matter). Cred că depinde de percepţia fiecăruia asupra banilor. Personal, nu am avut niciodată boala lor: să-i cheltui cum mi-au ajuns pe mână, ori, din contră, să fac orice pentru a avea şi mai mulţi. Mă bucur în egală măsură şi când îi am, şi când nu-i mai am – dacă ştiu pentru ce-i dau şi-mi setez aşteptări realiste pentru ce voi primi în schimbul lor.

@Claudiu: nu ştiu dacă ăsta e răspunsul pe care-l aşteptai de la mine, dar eu aşa văd lucrurile – opţiuni multiple, a căror greutate depinde în primul rând de cel care le cântăreşte.