25.12.25

Tiparul

Pe 24 decembrie 2023 scriam despre un leu cu greutate. Un articol care se poate dovedi interesant pentru nostalgicii puşculiţelor tradiţionale, în dauna wallet-urilor digitale.

Pe 26 decembrie 2023 scriam despre Twin Peaks. Un film pentru nostalgicii serialelor ce rulau la TVR la începutul anilor ’90.

Pe 24 decembrie 2024 scriam în principal despre Revoluţie. Un material pentru cei dispuşi să înţeleagă că durerea străzii – comunismul – s-a redus în birourile Comitetului Central doar la Ceauşescu.

Pe 26 decembrie 2024 scriam despre Gladiator II. Un cadou de Crăciun cât se poate de nimerit pentru pasionaţii de filme (mai ales cei care ştiu să-şi calibreze aşteptările).

În 2025 am decis să rup tiparul 24-26 al anilor precedenţi. Nu am scris ieri, nu voi scrie mâine, ca să scriu azi. 25.12.25.

Filme cu care să-ţi omori Crăciunul

Dacă, din orice motiv, vrei să fugi de propria ta viaţă şi să te refugiezi în experienţele altora, filmele astea s-ar putea să te ajute. Mai ales că nu sunt chiar poveşti de toate zilele şi o să-ţi încurce oleak creierii:

Die My Love (2025)

După două ore cu Jennifer Lawrence şi Robert Pattinson prinşi într-o relaţie eşuată, publicul de la Cannes a aplaudat în picioare minute-n şir. Deci ceva de capul lui e, mai mult decât Lawrence masturbându-se însărcinată în 5 luni. Doar că abundenţa de metafore a fost prea mare pentru gustul meu. (Mă rog, masturbarea a fost cât se poate de reală – o femeie neglijată şi în depresie)

Now You See Me: Now You Don’t (2025)

Cei Patru Călăreţi iluzionişti devin vreo şapte (aglomeraţie de personaje care nu face deloc bine filmului), în încercarea de a expune afacerile murdare ale imperiului diamantelor condus de Rosamund Pike. Chiar dacă uneori trage prea mult de accentul sud-african, actriţa este – pentru mine – punctul forte al filmului, altfel siluit de interminabilele dialoguri dintre magicieni. O zăpăceală strălucitoare, însă cu conţinut îndoielnic, care aminteşte de seria Fast and Furious, nu în ultimul rând prin cursa de pe străzile din Abu Dhabi.

One Battle After Another (2025)

Cu Leonardo DiCaprio în rol principal, s-a făcut mare vâlvă în jurul celui mai recent film al lui Paul Thomas Anderson, fiind considerat unul dintre cei mai solizi pretendenţi la Oscarurile din 2026. De departe cel mai reuşit titlu din lista de faţă, One Battle After Another e un şir de plusuri şi minusuri – dintre care reţin aici cele două chestii care m-au scos din sărite: personajul caricatural al lui Sean Penn (pe care unii îl văd primind Oscarul pentru rol secundar masculin) şi coloana sonoră a lui Jonny Greenwood. În schimb, urmărirea cu maşini dinspre finalul filmului e o adevărată bijuterie cinematografică şi cinematică.

Poate contrar aşteptărilor unora, cinematica nu are legătură cu cinematografia, fiind ramura mecanicii care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor, independent de cauzele care produc mişcarea.

The Great Flood (2025)

Un meteorit se prăbuşeşte în Antarctica. Impactul duce la topirea instantanee a calotei glaciare, provocând un tsunami global. În Seul, apele ameninţă să înghită clădiri de 30 de etaje. Netflix ne propune un disaster movie coreean decent. În prima lui jumătate de oră. Apoi filmul vrea mai mult, prea mult, eşuând lamentabil într-un ghiveci de K-drama cu Edge of Tomorrow (2014), The Matrix (1999) şi Interstellar (2014). Ba chiar, la un moment dat, până şi coloana sonoră sună ca o imitaţie ieftină a muzicii lui Hans Zimmer.

Crăciunul care putea fi

Când ninge şi zăpada nu are suficientă putere ca să se depună peste lume, rezultatul este un peisaj în nuanţe dezolante de gri şi maro. Aşa că, pentru Crăciunul care putea fi anul acesta, trebuie să mă uit în urmă, la ani care au fost. Mai jos, câteva imagini din 2021, când spiritul Crăciunului a însemnat în primul rând evadarea din captivitatea Pandemiei.