Un pic, nu de tot

Într-un banc porcos, un băiat se ruga de o fată să-l lase între picioarele ei, argumentând că i-o va băga un pic, nu de tot.

Azi dimineață am văzut știrea asta, despre o ușă care — la fel — s-a deschis un pic, nu de tot:

30 decembrie 2023, ora 22.38

Consiliul UE a adoptat Decizia privind aplicarea acquis-ului Schengen în România şi în Bulgaria.

În conformitate cu Decizia Consiliului UE, acquis-ul comunitar Schengen se va aplica la frontierele aeriene şi navale ale României începând cu luna martie 2024.

De asemenea, potrivit Deciziei Consiliului UE, în cursul anului 2024, Consiliul va depune eforturi pentru a lua o decizie de eliminare a controalelor la frontiera terestră.

Decizia Consiliului UE prevede o serie de măsuri privind întărirea controlului la frontiere şi combaterea migraţiei ilegale, precum şi aplicarea Regulamentului Dublin.

România aplică deja măsurile sus menţionate încă din cursul anului 2023. Decizia Consiliului UE nu conţine obligaţii noi pentru România.

Pe scurt, din martie 2024, România și Bulgaria vor fi cu capul în Schengen, în timp ce picioarele (= granițele terestre = în principal traficul rutier, cu impact mult mai mare) vor rămâne pe afară, cel puțin pentru o vreme. De asemenea, această decizie pare că NU vine la pachet cu alte obligații pentru România.

Rămân la ideea că asta seamănă mai degrabă cu o pomană electorală. Într-un 2024 năpădit de alegeri, și-n România, și la Parlamentul European și pe tot globul, mă îndoiesc că “eforturile pentru a lua o decizie de eliminare a controalelor la frontiera terestră” vor fi o grijă reală pentru cineva.

Și nu mi-e clar: condițiile “Înaltei Porți” de la Viena s-au evaporat pur și simplu? Dacă da, atunci și austriecii sunt consecvenți cu ei înșiși ceva de speriat. Dacă nu, atunci cine știe ce concesii s-au făcut la “masa verde”, unde jocurile se fac departe de ochii publicului…

Orișicât, rezultă că unii suntem europeni când trebuie să înghițim toate bullshit-urile care ne transformă dintr-o țară cu potențial de producție într-o piață de consum impotentă — însă nu de tot, că trebuie să ne știm locul, aici, la marginea gropii.