M-ai facut sa imi amintesc de cele cateva nopti pe care le-am petrecut la hotel Venus (ala din spatele Perlei) la inceput de anii '90 (cred ca de fapt Venus era mastodontul comunist cel mai mare din statiune). Tin minte doar ca in fiecare seara ne adunam cu religiozitate cateva zeci de insi in holul hotelului si ne chioram la un televizor cu tub catodic sa vedem serialul Moonlighting (tradus la noi Maddie si David) cu Bruce Willis. Nu stiu de ce, dar plec de la povestea ta si conectez niste experiente personale, care nu au nimic cu povestea sau mesajul tau :)
Pacat ca fostul tu coleg are un nume atat de comun, altfel probabil ar fi fost mai usor sa il identifici pe Linkedin sau Facebook si sa ii ceri un update. Sau poate mai bine sa nu lasi realitatea sa strice "corola de minuni a lumii". :)
Man, nu stiu cum sa spun, dar... Pana la notita ta, habar n-aveam ca exista un Hotel Venus la Slanic -- si inca de DOUĂ stele (dupa cum se lauda chisr ei pe site)!
Am fost de o gramada de ori cu ai mei. Am facut un revelion in strada acolo, in studentie. I-am dus de atatea ori pe cei mici -- si eu acun aflu ca exista asa ceva :))) Pare a fi, intr-adevar, fratele mai mare al Perlei (am sa modific in text), si eu l-am ratat zeci de ani...
.
M-am gandit de cateva ori sa-l caut; ultima data in timp ce scriam. Dar am zis ca farmecul acestui episod e tocmai natura sa efemera.
.
Cat despre "Maddie si David", ma bucur ca scrisul meu declanseaza tot felul de amintiri. Eu sunt uimit de câtă informatie latenta descopar in mine (chiar si cu erorile care apar inevitabil). Ideea sa scriu despre Sandu mi-a venit pur intamplator si, oricum, aveam in cap doar doua-trei idei. Cand am pus "pixul pe hartie", it all started coming back to me. Imi place foarte mult cum a iesit bucata asta, chiar si asa, in forma ei bruta (90% dintre textele din Atelier sunt publicate in forma lor initiala, cel mult cu corecturi de scriere; nu sunt rafinate, tocmai fiindca vreau sa ma surprind singur).
Amazing! Chiar știi să răscolești amintiri! Citesc și nu-mi vine-a crede..pe de o parte, ce timpuri frumoase și inocente (fata de ceea ce trăiesc azi copiii noștri, apropo de "Creier pane"), pe de altă parte, firul poveștii tale, care este atât de real, dar și de pitoresc in același timp! Mulțumim 🤗!
M-ai facut sa imi amintesc de cele cateva nopti pe care le-am petrecut la hotel Venus (ala din spatele Perlei) la inceput de anii '90 (cred ca de fapt Venus era mastodontul comunist cel mai mare din statiune). Tin minte doar ca in fiecare seara ne adunam cu religiozitate cateva zeci de insi in holul hotelului si ne chioram la un televizor cu tub catodic sa vedem serialul Moonlighting (tradus la noi Maddie si David) cu Bruce Willis. Nu stiu de ce, dar plec de la povestea ta si conectez niste experiente personale, care nu au nimic cu povestea sau mesajul tau :)
Pacat ca fostul tu coleg are un nume atat de comun, altfel probabil ar fi fost mai usor sa il identifici pe Linkedin sau Facebook si sa ii ceri un update. Sau poate mai bine sa nu lasi realitatea sa strice "corola de minuni a lumii". :)
Man, nu stiu cum sa spun, dar... Pana la notita ta, habar n-aveam ca exista un Hotel Venus la Slanic -- si inca de DOUĂ stele (dupa cum se lauda chisr ei pe site)!
https://www.hotelvenus.ro/
.
Am fost de o gramada de ori cu ai mei. Am facut un revelion in strada acolo, in studentie. I-am dus de atatea ori pe cei mici -- si eu acun aflu ca exista asa ceva :))) Pare a fi, intr-adevar, fratele mai mare al Perlei (am sa modific in text), si eu l-am ratat zeci de ani...
.
M-am gandit de cateva ori sa-l caut; ultima data in timp ce scriam. Dar am zis ca farmecul acestui episod e tocmai natura sa efemera.
.
Cat despre "Maddie si David", ma bucur ca scrisul meu declanseaza tot felul de amintiri. Eu sunt uimit de câtă informatie latenta descopar in mine (chiar si cu erorile care apar inevitabil). Ideea sa scriu despre Sandu mi-a venit pur intamplator si, oricum, aveam in cap doar doua-trei idei. Cand am pus "pixul pe hartie", it all started coming back to me. Imi place foarte mult cum a iesit bucata asta, chiar si asa, in forma ei bruta (90% dintre textele din Atelier sunt publicate in forma lor initiala, cel mult cu corecturi de scriere; nu sunt rafinate, tocmai fiindca vreau sa ma surprind singur).
Amazing! Chiar știi să răscolești amintiri! Citesc și nu-mi vine-a crede..pe de o parte, ce timpuri frumoase și inocente (fata de ceea ce trăiesc azi copiii noștri, apropo de "Creier pane"), pe de altă parte, firul poveștii tale, care este atât de real, dar și de pitoresc in același timp! Mulțumim 🤗!
Multumesc pentru aprecieri!
Da, e o poveste reala. Poate cronologia nu este precisa 100%, dar lucrurile s-au intamplat, cu personajele respective.
Yes, I know 😏. Ioana Barcan🙂