Am citit cu placere acest articol. Am dat subscriu la pagina lui Andrei doar de cateva zile...
Si eu unul am inceput in anii 80 cu jocurile, tot cu ZX Spectrum. Doar ca la acel moment, tatal meu a reusit sa "obtina" din vest o schema pentru un calculator ZX Spectrum (de la Sinclair), si cu piese adunate sau confectionate a reusit in prejma craciunului din 1986 sa aduca la noi acasa un calculator construit. 48k Spectrum, nu mergea decat pe alb-negru, iar jocuri veneau pe benzi de magnetofon. Dar pentru copiii care veneau in vizita era o minunatie. Jocuri ce acum se numesc arcade, dar la acel moment erau deliciul nostru.
Jocul cu sah, care ni se parea atat de greu incat nu credeam ca il putem invinge pe calculator (asta pana cand intr-o seara ne-a vizitat Valeriu Stoica - ruda indepartata a familiei mele, si el a fost primul care a reusit sa invinga calculatorul la sah...).
Am trecut in anii 90 la celebrele CIP-uri, Spectrum 64k, inainte de a trece la PC-uri, un 386 la care ma bucuram de cei 2 Gb ca la o minune... Eram deja la facultate, asa ca nu m-a prins microbul CS, dar m-a prins cel de Warcraft, Age of Empires (eram campion in vizite prin camine, asirienii mei lasand in urma numai sate parjolite si inamici sagetati) si apoi Starcraft. Am pierdut 2 examene in anul 4 din cauza lui Close Combat 3 (de la revista Level, alte cheltuieli lunare necesare).
Acum am inceput sa ii pasez fiicei mele microbul. Mai cere ca tati sa se aseze la calculator si sa se joace putin Skyrim sa mai vanam niste dragoni (are o bucurie mare sa se uite la filme cu dragoni sau sa ii deseneze)...
Microbul Age of Empires l-am intalnit in facultate. Unul dintre cei 4 (doar) colegi de camera nu s-a ridicat o zi intreaga din fața monitorului, astfel incat a capatat o sensibilitate puternica la lumina. A doua zi a luat-o de la capat, cu ochelari de soare pe ochi la miezul noptii :)))
De mine nu s-a prins, pentru ca mereu am preferat abordarea mai stealth in locul meleurilor (de asta nu m-a prins nici Starcraft; ma disperau aia care navaleau cu zergii dupa 5 minute). Dar, din cand in cand, ma prindeam si eu la cate-o invazie cu berserks - foarte pe gustul meu pentru capacitatea lor de regenerare.
Iar inainte sa existe toate astea, jucam biliard cu ai mei pe un joc incarcat de pe caseta/banda, cu un joystick hand-made de catre taica-miu, dintr-o caserola de plastic pentru mancare.
Eu eram din Bucuresti, asa ca nu jucam in camine decat in vizite. Dar avand acces la jocuri mai repede, eram furnizorul lor. Prin 2000 stiu ca am adus add-on-ul la Starcraft. A umblat CD-ul meu o saptamana pana l-au copiat toti. Mai luam si eu de la ei, ca acolo am aflat eu de Quake. Erau faimoasele DeathMatchuri cu topoare...
Tare! Eu am fost sarac, jucam pe la cine nimeream, dar salile nu mi-au placut niciodata, le-am evitat. Cun socializai tu cu jocurile, eu gasisem universul in DC, pe huburi, am fost generatia dintre ftp-uri si iplay:))
Am citit cu placere acest articol. Am dat subscriu la pagina lui Andrei doar de cateva zile...
Si eu unul am inceput in anii 80 cu jocurile, tot cu ZX Spectrum. Doar ca la acel moment, tatal meu a reusit sa "obtina" din vest o schema pentru un calculator ZX Spectrum (de la Sinclair), si cu piese adunate sau confectionate a reusit in prejma craciunului din 1986 sa aduca la noi acasa un calculator construit. 48k Spectrum, nu mergea decat pe alb-negru, iar jocuri veneau pe benzi de magnetofon. Dar pentru copiii care veneau in vizita era o minunatie. Jocuri ce acum se numesc arcade, dar la acel moment erau deliciul nostru.
Jocul cu sah, care ni se parea atat de greu incat nu credeam ca il putem invinge pe calculator (asta pana cand intr-o seara ne-a vizitat Valeriu Stoica - ruda indepartata a familiei mele, si el a fost primul care a reusit sa invinga calculatorul la sah...).
Am trecut in anii 90 la celebrele CIP-uri, Spectrum 64k, inainte de a trece la PC-uri, un 386 la care ma bucuram de cei 2 Gb ca la o minune... Eram deja la facultate, asa ca nu m-a prins microbul CS, dar m-a prins cel de Warcraft, Age of Empires (eram campion in vizite prin camine, asirienii mei lasand in urma numai sate parjolite si inamici sagetati) si apoi Starcraft. Am pierdut 2 examene in anul 4 din cauza lui Close Combat 3 (de la revista Level, alte cheltuieli lunare necesare).
Acum am inceput sa ii pasez fiicei mele microbul. Mai cere ca tati sa se aseze la calculator si sa se joace putin Skyrim sa mai vanam niste dragoni (are o bucurie mare sa se uite la filme cu dragoni sau sa ii deseneze)...
Microbul Age of Empires l-am intalnit in facultate. Unul dintre cei 4 (doar) colegi de camera nu s-a ridicat o zi intreaga din fața monitorului, astfel incat a capatat o sensibilitate puternica la lumina. A doua zi a luat-o de la capat, cu ochelari de soare pe ochi la miezul noptii :)))
De mine nu s-a prins, pentru ca mereu am preferat abordarea mai stealth in locul meleurilor (de asta nu m-a prins nici Starcraft; ma disperau aia care navaleau cu zergii dupa 5 minute). Dar, din cand in cand, ma prindeam si eu la cate-o invazie cu berserks - foarte pe gustul meu pentru capacitatea lor de regenerare.
Iar inainte sa existe toate astea, jucam biliard cu ai mei pe un joc incarcat de pe caseta/banda, cu un joystick hand-made de catre taica-miu, dintr-o caserola de plastic pentru mancare.
Eu eram din Bucuresti, asa ca nu jucam in camine decat in vizite. Dar avand acces la jocuri mai repede, eram furnizorul lor. Prin 2000 stiu ca am adus add-on-ul la Starcraft. A umblat CD-ul meu o saptamana pana l-au copiat toti. Mai luam si eu de la ei, ca acolo am aflat eu de Quake. Erau faimoasele DeathMatchuri cu topoare...
Tare! Eu am fost sarac, jucam pe la cine nimeream, dar salile nu mi-au placut niciodata, le-am evitat. Cun socializai tu cu jocurile, eu gasisem universul in DC, pe huburi, am fost generatia dintre ftp-uri si iplay:))
Daca DC = oDC, eu l-am prins in facultate. Am socializat intr-atat, incat mi-am gasit si sotia asa :)))
Da, pe atunci si eu:))