5 Comments

Faina perspectiva, insa credinta, de orice fel ar fi ea, nu poate supravietui in afara unei colaborari cu altii care sa vada lumea la fel. Sau, cum imi place mie sa ii spun, "religia este un fenomen personal-subiectiv, manifestat la nivel colectiv", desi nu zic ca am si dreptate.

Iti recomand doua carti faine, care ofera ganduri superbe despre crestinism, desi sunt scrise de un om din aceeasi tabara, a ateilor-agnostici, sa zicem, Liiceanu: Isus al meu si Ce gandeste Dumnezeu. Surprinzator, dar am descoperit la el mai multa profunzime "crestina" decat la toate bisericile autohtone... :)

Expand full comment

Da, e foarte interesant (si trist, ma gandesc) cum ganduri mult mai sensibile si mai coerente asupra divinitatii vin mai mult din afara Bisericii (termen generic), decat din interiorul ei.

.

Ana Blandiana spunea o chestie care se potriveste foarte bine aici:

"Nu sunt foarte religioasa -- ceea ce nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu, ci, dimpotriva, ca o fac intr-un mod prea personal si prea intens pentru a se incadra in normele religioase statuate de biserica)."

Expand full comment

Eu nu l-am vazut🤷‍♂️🤷‍♂️🤷‍♂️

Expand full comment

Adevarat a Inviat! E tema complicata, ne obliga sa gandim, deci boring:)!

Expand full comment

Mai degraba, ne obliga sa privim in noi insine -- si cator oameni le place sa dea nas in nas cu ei insisi?

Expand full comment