Foto-jurnal de călătorie: Sub pod (iun. 2024)

Când îţi dai seama că mai sunt multe de descoperit în oraşul în care locuieşti de 20 de ani

Spre bucuria profesorilor de literatură din întreaga lume, podurile au avut mereu o simbolistică bogată, de la Harap-Alb şi până la hadith-urile (tradiţiile) orientale, de la islamism până la creştinism.

Papei i se conferă titlul – neoficial, pentru că nu este trecut în Annuario Pontificio, lista publicată anual de Vatican, cu toate funcţiile şi unităţile administrative ale Bisericii Catolice – de Pontifex Maximus, Suveran Pontif, cel mai mare dintre preoţi. Cuvântul pontif (prelat) şi-ar avea rădăcinile în pont (latinescul pentru pod) – preotul fiind, în acelaşi timp, constructor de poduri (de legături între oameni), dar şi “podul” însuşi, ca mediator între cer şi pământ, între Dumnezeu şi oameni.

În prezent, podurile au devenit repere esenţiale pentru oraşele dezvoltate pe malurile apelor (găsiţi aici o listă cu câteva dintre podurile devenite celebre peste tot în lume).

Şi prin Iaşi trece o gârlă, între malurile căreia se întind zece poduri. Dar podul despre care scriu astăzi se înalţă nu peste o apă – ci peste o stradă şi o cale ferată, fiind mai degrabă o pasarelă. Şi nu despre structura în sine vreau să vorbesc, ci despre ceea ce se întâmplă la picioarele ei – transformate în spaţiu de expoziţie pentru pictură murală urbană. Într-un cuvânt, grafitti.

Aproximativ 600 de metri pătraţi au fost pictaţi în cadrul unui eveniment care s-a desfăşurat în septembrie 2023. Însă abia anul acesta am explorat mai mult zona la pas şi am avut ocazia să privesc lucrările mai îndeaproape. O reală desfătare – pe care o redau mai jos, fără alte comentarii, ca fiecare să-şi imagineze propriile poveşti în funcţie de ceea ce vede.

Toate fotografiile îmi aparţin. Munca pe care ele o ilustrează a fost prestată de zece artişti muralişti. Tare sper că nu a fost o manifestare singulară şi evenimentul se va repeta la Iaşi. Altfel, acolo unde grafitti-ul este lăsat să se manifeste spontan, rezultatele sunt deplorabile:

Am păstrat pentru final preferata mea – o pictură care, de fiecare dată când o văd, mă duce instant cu gândul la poveştile cu vampiri din Castlevania sau Underworld: