Uneori, cele mai interesante la călătoriile la mama dracului nu sunt atât locurile pe care le descoperi sau oamenii pe care îi cunoști — cât modul în care ele îți consolidează experiențele trecute și percepția despre lume.
A poza pentru Instagram sau a scrie texte pentru Substack, în timpul vacanței, e în esență același lucru, adică răpești din timpul vacanței pentru o platformă media.
Chiar daca nu ma crezi, eu scriu pentru mine pe Substack. In capul meu e o mare diferenta - fiindca e doar exercitiul meu personal de a-mi sedimenta niste ganduri din ceea ce se intampla in jurul meu.
Da, stiu ce zici -- dar nu merge. Niciodata nu am reusit sa mă țin de un carnet de notite. Nici macar in generala sau liceu, cand as fi avut ce scrie despre vreo fata care imi placea :)))
.
Telefonul e notes-ul meu cel mai bun. Mai ales ca e foarte usor sa prind intr-o fotografie/captura de ecran informatiile care ma intereseaza.
.
Cu doua exceptii:
.
1. Jurnalul de lectura. Desi de vreo doi ani trec toate recenziile pe Substack, nu am renuntat la jurnalul in format fizic. Poate pentru ca acolo pastrez mai multe citate/fragmente? Poate pentru ca asa nu uit complet sa scriu de mână?
.
2. Agenda de serviciu. De cand ma stiu, viata mea profesionala inseamna calculator. Si, langa el, neaparat o agenda old school, cu pix si hartie. Altfel nu pot functiona.
Eşti o răutate mică (mă refer şi la relatarea anterioară), dar e necesar umorul tău şi nu te îngrijora, sunt de partea ta ;)
Am asa un feeling ca definitia rautatii e un pic diferita totusi:)))
Sigur, e în ochii privitorului :))
A poza pentru Instagram sau a scrie texte pentru Substack, în timpul vacanței, e în esență același lucru, adică răpești din timpul vacanței pentru o platformă media.
Agree to disagree?
Eu nu scriu pentru Substack.
Chiar daca nu ma crezi, eu scriu pentru mine pe Substack. In capul meu e o mare diferenta - fiindca e doar exercitiul meu personal de a-mi sedimenta niste ganduri din ceea ce se intampla in jurul meu.
Atunci o sugestie ar fi bătrânul carnețel de note și un stilou, rezonează mai bine cu ideea de vacanță. Fără ecrane. Offline.
Apoi, acasă, poți distila notițele într-un articol de pus pe Substack. Sau altundeva.
Da, stiu ce zici -- dar nu merge. Niciodata nu am reusit sa mă țin de un carnet de notite. Nici macar in generala sau liceu, cand as fi avut ce scrie despre vreo fata care imi placea :)))
.
Telefonul e notes-ul meu cel mai bun. Mai ales ca e foarte usor sa prind intr-o fotografie/captura de ecran informatiile care ma intereseaza.
.
Cu doua exceptii:
.
1. Jurnalul de lectura. Desi de vreo doi ani trec toate recenziile pe Substack, nu am renuntat la jurnalul in format fizic. Poate pentru ca acolo pastrez mai multe citate/fragmente? Poate pentru ca asa nu uit complet sa scriu de mână?
.
2. Agenda de serviciu. De cand ma stiu, viata mea profesionala inseamna calculator. Si, langa el, neaparat o agenda old school, cu pix si hartie. Altfel nu pot functiona.