Toi analiștii politici și economici ai lumii și-au rupt colții intelectuali în Singapore pentru că ,de regula, ei demonstrează cum societățile democratice produc si aduc prosperitate. Ei bine, Singapore este o autocratie sângeroasă ( încă functioneaza pedeapsa cu moartea,ca si pedepsele corporale, inclusiv amputarile, bătăile cu bastonul de bambus etc) care demonstrează ca si autocratiile o pot face. Si mai curios este de ce toți activiștii occidentali pentru drepturile omului "omit" Singapore când e vorba despre încălcări flagrante ale drepturilor cetățenești. De ce? Expatii din Singapore duc o viață de poveste, salariile sunt exorbitante, living costs si mai si, nu rare sunt scenele în care șoferii în livrea, cu mănuși albe, lasa in fata școlilor private copii de-a șchioapă! Si exemplele pot continua. (Am călătorit de foarte multe ori în Singapore, am vrut să emigrez, am facut mult research, am contactat avocați, oficiali, am vizitat și am cunoscut multi oameni de rand).
N-ai idee cat ma felicit ca am scris despre asta si nu despre SimioNicu (subiect despre care, de altfel, ideile mele se epuizeaza foarte repede, fiindca nu-mi permit un grad mai mare de incarcare mentala).
.
Prin urmare, spune-mi daca am inteles corect: Singapore s-a dezvoltat sub amenintarea bâtei sau chiar mai rau. Insa, chiar si cu forța, oamenii s-au civilizat intr-atat incat bâta nu prea se mai vede acum. Si, as spune eu, nici nu se mai simte, fiindca singaporezii (nativi sau adoptati) inteleg sa pretuiasca si sa pastreze conditiile de trai de care se bucura. Dar, inca existand, bâta le reaminteste oamenilor unde pot decadea.
Felicitări ca n-ai scris despre simionicu:)! Sigur ca ai inteles corect, dar discuția este nuanțată. In mare, este meritul unei singure persoane, Lee Kuan Yew, care a stat la putere vreo 30 de ani, apoi l+a lăsat pe fiul său:))))! Insa, asa cum mi-a explicat un oficial Singapore, este vorba despre "autoritarismul pragmatic" , adică sacrificarea unor libertăți civile în favoarea unei stabilități economice și a prosperității. Mai pe scurt, legi coercitive dure și planificare economică pe termen lung, neîngrădită de ciclurile electorale. Si, mai este ceva: investițiile masive în educație, astăzi Singapore este the rising star, nicidecum Finlanda, Suedia etc. Si nu ma mai provoca, te rog, cu relația dintre suprimarea drepturilor și prosperitatea economică:)! Doar atat! Am întrebat soferul de taxi, cum se face ca toate luminile de pe balcoane sunt aprinse, în tot orașul, si nici macar un bec nu este stins/lipsa/ ars? Huhhh, "mister, city council turns the lights on every night at 7pm" :))))!
Deci Singapore poate fi nu neaparat un model, dar in mod clar un studiu de caz demn de studiat cu atentie - pentru Romania?... N-are cum!
.
"...legi coercitive dure și planificare economică pe termen lung, neîngrădită de ciclurile electorale. Si, mai este ceva: investițiile masive în educație..."
.
Intr-o tara in care legile nu au norme de aplicare - iar cand au, sunt atat de lacunare, incat sunt practic o invitatie la a șunta sistemul?... Intr-o tara in care discutia despre investitiile in educatie se opreste la salariile personalului (fie el didactic sau auxiliar)?
.
Intr-o tara in care, fara educatie, n-are cine sa invete (iar daca se gaseste cate unul, n-are cine sa-i explice) ca nici Roma, nici Singapore nu s-au construit intr-o zi - si nici macar in patru ani, cat tine un ciclu electoral la noi?
Cred ca Singapore este un excelent contraexemplu la victimizarea pe baza de colonialism. Ei sunt o colonie care pare sa fi facut alegerile corecte si a devenit mai bogata ca fosta metropola.
Cred ca raspunsul (confirmarea?) poate fi gasit in cartea despre care pomenea M.B. in alta parte: "From third world to first", Lee Kuan Yew (fost prim-ministru singaporez).
Ooh, nici vorbă! Romania e unica, noi știm tot, noi știm mai bine, uită-te la mine:))))))!
Toi analiștii politici și economici ai lumii și-au rupt colții intelectuali în Singapore pentru că ,de regula, ei demonstrează cum societățile democratice produc si aduc prosperitate. Ei bine, Singapore este o autocratie sângeroasă ( încă functioneaza pedeapsa cu moartea,ca si pedepsele corporale, inclusiv amputarile, bătăile cu bastonul de bambus etc) care demonstrează ca si autocratiile o pot face. Si mai curios este de ce toți activiștii occidentali pentru drepturile omului "omit" Singapore când e vorba despre încălcări flagrante ale drepturilor cetățenești. De ce? Expatii din Singapore duc o viață de poveste, salariile sunt exorbitante, living costs si mai si, nu rare sunt scenele în care șoferii în livrea, cu mănuși albe, lasa in fata școlilor private copii de-a șchioapă! Si exemplele pot continua. (Am călătorit de foarte multe ori în Singapore, am vrut să emigrez, am facut mult research, am contactat avocați, oficiali, am vizitat și am cunoscut multi oameni de rand).
N-ai idee cat ma felicit ca am scris despre asta si nu despre SimioNicu (subiect despre care, de altfel, ideile mele se epuizeaza foarte repede, fiindca nu-mi permit un grad mai mare de incarcare mentala).
.
Prin urmare, spune-mi daca am inteles corect: Singapore s-a dezvoltat sub amenintarea bâtei sau chiar mai rau. Insa, chiar si cu forța, oamenii s-au civilizat intr-atat incat bâta nu prea se mai vede acum. Si, as spune eu, nici nu se mai simte, fiindca singaporezii (nativi sau adoptati) inteleg sa pretuiasca si sa pastreze conditiile de trai de care se bucura. Dar, inca existand, bâta le reaminteste oamenilor unde pot decadea.
.
Asta am citit eu printre randuri. Makes sense?
Felicitări ca n-ai scris despre simionicu:)! Sigur ca ai inteles corect, dar discuția este nuanțată. In mare, este meritul unei singure persoane, Lee Kuan Yew, care a stat la putere vreo 30 de ani, apoi l+a lăsat pe fiul său:))))! Insa, asa cum mi-a explicat un oficial Singapore, este vorba despre "autoritarismul pragmatic" , adică sacrificarea unor libertăți civile în favoarea unei stabilități economice și a prosperității. Mai pe scurt, legi coercitive dure și planificare economică pe termen lung, neîngrădită de ciclurile electorale. Si, mai este ceva: investițiile masive în educație, astăzi Singapore este the rising star, nicidecum Finlanda, Suedia etc. Si nu ma mai provoca, te rog, cu relația dintre suprimarea drepturilor și prosperitatea economică:)! Doar atat! Am întrebat soferul de taxi, cum se face ca toate luminile de pe balcoane sunt aprinse, în tot orașul, si nici macar un bec nu este stins/lipsa/ ars? Huhhh, "mister, city council turns the lights on every night at 7pm" :))))!
Deci Singapore poate fi nu neaparat un model, dar in mod clar un studiu de caz demn de studiat cu atentie - pentru Romania?... N-are cum!
.
"...legi coercitive dure și planificare economică pe termen lung, neîngrădită de ciclurile electorale. Si, mai este ceva: investițiile masive în educație..."
.
Intr-o tara in care legile nu au norme de aplicare - iar cand au, sunt atat de lacunare, incat sunt practic o invitatie la a șunta sistemul?... Intr-o tara in care discutia despre investitiile in educatie se opreste la salariile personalului (fie el didactic sau auxiliar)?
.
Intr-o tara in care, fara educatie, n-are cine sa invete (iar daca se gaseste cate unul, n-are cine sa-i explice) ca nici Roma, nici Singapore nu s-au construit intr-o zi - si nici macar in patru ani, cat tine un ciclu electoral la noi?
.
?!?
Cred ca Singapore este un excelent contraexemplu la victimizarea pe baza de colonialism. Ei sunt o colonie care pare sa fi facut alegerile corecte si a devenit mai bogata ca fosta metropola.
Cred ca raspunsul (confirmarea?) poate fi gasit in cartea despre care pomenea M.B. in alta parte: "From third world to first", Lee Kuan Yew (fost prim-ministru singaporez).
Singapore!!! 😍
Ăla-i!