Regia: David Lynch
Distribuția: Sheryl Lee, Ray Wise, Eric DaRe, Dana Ashbrook, Mädchen Amick
Durata: 2h 14m
Tocmai scriam despre cultura timpului nostru, care a trivializat arta până-ntr-acolo încât aproape orice kitsch dubios poate fi considerat artă.
Probabil asta și-a spus și Lynch când a făcut Fire Walk With Me, o dileală pe măsura aiuritorului sezon doi (episoadele de după rezolvarea uciderii Laurei Palmer).
Ca să fim corecți, trebuie spuse următoarele: am mai citit între timp și se pare că serialul a fost omorât chiar de ABC, televiziunea care l-a produs. Lynch avea în minte o întreagă mitologie țesută în jurul orășelului Twin Peaks și intenționa să lase moartea Laurei Palmer învăluită în mister. Dar corporația l-a presat să ofere o rezolvare și, odată “găsit” Leland Palmer drept țap ispășitor, serialul și-a pierdut direcția, atâta câtă era — și a luat-o la vale, inclusiv ca audiență.
Astfel, Fire Walk With Me (adaptat la noi ca Ultimele șapte zile din viața Laurei Palmer) s-a vrut un material care să mai lămurească din poveste și, poate, să reabiliteze franciza. Dacă primul deziderat a fost atins (filmul oferind detalii despre o viață eșuată în droguri și promiscuitate), cel de-al doilea este un fail de proporții.
După o jumătate de oră absolut inutilă, în care un agent FBI, cu superiorul lângă el, își primește noua însărcinare prin intermediul unei demoazele-mim, iar agentul Dale Cooper este “upgradat” cu abilități premonitorii, vedem lucruri care s-au întâmplat înainte de punctul de plecare al serialului, dar niciun personaj nu pomenește de ele șerifului Truman— iar la final o maimuță strigă Judy! (?!?)
Ca și cum Lynch ar fi transpus pe ecran flash-uri disparate din imaginația lui, fără să-i pese dacă au sens și pentru altcineva. Iar acest altcineva trebuie neapărat să-și dorească să vadă până la sfârșit un film care nu face absolut nimic pentru a-și atrage publicul.
Toata lumea era absolut fascinata de serial pe vremea aia, lucrurile trebuiesc privite nitel in context