Nu-mi dau seama care ar putea fi polul opus (geografic?), dar n-am auzit de "Parthenope" pana acum. Vad ca e italian si relativ recent, deci poate apare si pe la noi.
Cinematografia iraniana este autentica, stie sa spună povești, stie sa râdă de un regim criminal pe care iranienii, unii dintre ei, il înfruntă cu prețul vieții pentru orice gest, cât de mic, de împotrivire. Este realismul magic descris cu aparatul de filmat. Aproape ca imi vine sa spun ca ai nevoie de o dictatura pentru a crea capodopere. Daca ai timp, urmărește producțiile semnate de Asghar Farhadi, Abbas Kiarostami, Bahman Ghobadi, Mariam Moghadam! Pentru mine, cinematografia iraniana creează cele mai bune filme ale lumii în care trăim. Prăbușirea Occidentului, a Americii, este mai întâi culturală, si de-abia apoi economică, politica si sociala, și asta se vede cel mai bine pe ecran! La un film iranian în sala e tăcere! Deplina! La restul, se aud gâlgâitul de cola si foșnetul cutiei de pop corn:(! Cam asta e diferenta!
"Aproape ca imi vine sa spun ca ai nevoie de o dictatura pentru a crea capodopere."
...n-ai fi foarte departe de adevar. Din toate zonele astea chinuite - Algeria, Siria, Afganistan, Cipru, Iran - s-au nascut niste marturii de o emotie si o sensibilitate teribile. Luat ca un jurnal, "The Seed of the Sacred Fig" este cutremurator. Decaderea lui Iman, de la omul care nu poate semna o condamnare la moarte fara macar sa parcurga cele 5 bibliorafturi ale dosarului, pana la bruta care-si intemniteaza familia, iti da fiori. Dar ca film... l-am vazut pana la capat fiindca stiam ca va fi slow burning si luuung. Am vrut sa-l vad. Daca voiam sa fiu impresionat, nu stiu, muream de plictiseala.
.
Un fel de zeama groasa, de țară, autentica, excelenta la gust si cu carne multa - dar greu de mestecat.
La polul opus, ai vizionat Parthenope?
Nu-mi dau seama care ar putea fi polul opus (geografic?), dar n-am auzit de "Parthenope" pana acum. Vad ca e italian si relativ recent, deci poate apare si pe la noi.
Opus față de seriozitatea și gravitatea celui iranian. Parthenope este un film frivol.
Da, este! Realism magic , numai ca magia vine tot din realitate!
Cinematografia iraniana este autentica, stie sa spună povești, stie sa râdă de un regim criminal pe care iranienii, unii dintre ei, il înfruntă cu prețul vieții pentru orice gest, cât de mic, de împotrivire. Este realismul magic descris cu aparatul de filmat. Aproape ca imi vine sa spun ca ai nevoie de o dictatura pentru a crea capodopere. Daca ai timp, urmărește producțiile semnate de Asghar Farhadi, Abbas Kiarostami, Bahman Ghobadi, Mariam Moghadam! Pentru mine, cinematografia iraniana creează cele mai bune filme ale lumii în care trăim. Prăbușirea Occidentului, a Americii, este mai întâi culturală, si de-abia apoi economică, politica si sociala, și asta se vede cel mai bine pe ecran! La un film iranian în sala e tăcere! Deplina! La restul, se aud gâlgâitul de cola si foșnetul cutiei de pop corn:(! Cam asta e diferenta!
"Aproape ca imi vine sa spun ca ai nevoie de o dictatura pentru a crea capodopere."
...n-ai fi foarte departe de adevar. Din toate zonele astea chinuite - Algeria, Siria, Afganistan, Cipru, Iran - s-au nascut niste marturii de o emotie si o sensibilitate teribile. Luat ca un jurnal, "The Seed of the Sacred Fig" este cutremurator. Decaderea lui Iman, de la omul care nu poate semna o condamnare la moarte fara macar sa parcurga cele 5 bibliorafturi ale dosarului, pana la bruta care-si intemniteaza familia, iti da fiori. Dar ca film... l-am vazut pana la capat fiindca stiam ca va fi slow burning si luuung. Am vrut sa-l vad. Daca voiam sa fiu impresionat, nu stiu, muream de plictiseala.
.
Un fel de zeama groasa, de țară, autentica, excelenta la gust si cu carne multa - dar greu de mestecat.