Film - The Ministry of Ungentlemanly Warfare (2024)
Regia: Guy Ritchie
Distribuția: Henry Cavill, Alan Ritchson, Alex Pettyfer, Eiza González, Babs Olusanmokun, Cary Elwes, Henry Golding, Til Schweiger
Durata: 2h
Al doilea război mondial. Checked.
Un film de Guy Ritchie într-o zi bună. Checked.
O trupă de camarazi unul și unul. Checked.
Eida González într-un rol lipsit de orice body problem. Checked.
Foarte multe gloanțe, foarte multe morți violente și foarte puțin sânge. Checked.
O coloană sonoră ca de spectacol la bâlci. Checked.
Cu alte cuvinte, de mult nu m-am mai distrat așa de tare la un film!
Mereu am spus că al doilea război mondial este un material inepuizabil pentru cărți, filme și documentare. Ca și cum infinitul nu e de ajuns, niscaiva informații declasificate în 2016 au pus gaz pe focul imaginației scenariștilor — astfel că The Ministry… are ca punct de plecare o misiune specială britanică (SOE, Special Operations Executive) în teatrul de război al Atlanticului.
Pornind de la premisa asta, The Ministry… e mai puțin film original și mai degrabă un omagiu adus unor titluri celebre, mixând Inglourious Basterds (2009) cu clasicele The Great Escape (1963) și The Dirty Dozen (1967) — și împodobindu-le cu coloana sonoară a spaghetti-western-urilor lui Sergio Leone. Spre meritul lui Ritchie, tot ghiveciul ăsta funcționează.
Cu o singură condiție — mare: să nu fii foarte pretențios cu elementele de istorie. Altfel nu vei ajunge prea departe, fiindcă filmul se deschide în ianuarie 1942 cu o versiune a lui Churchill îngrijorată de reticența americanilor de a intra în război… ca și cum Pearl Harbor nu abia s-ar fi întâmplat.
Dacă, însă, accepți “invitația” lui Ritchie, totodată co-scenarist, The Ministry… te răsplătește pe măsură, cu două lucruri foarte clare: cine sunt tipii buni și cine sunt băieții răi — iar ultimii își iau o mamă de bătaie zdravănă.
În plus, Henry Cavill pare că nu poate da greș în niciun rol în care apare (Argylle nu se pune, vorbim de filme serioase acum, în care eroii de acțiune au frizuri normale). Și ce poate fi mai rewarding decât să-l vezi pe Cavill — după care jumătate de planetă suspină închipuindu-și-l drept James Bond (cealaltă jumătate oftează după plecarea lui din The Witcher) — interpretându-l nu pe super-agentul secret și închipuit, ci pe personajul real după care Ian Fleming l-a modelat pe Bond?
O tratație este și prezența lui Til Schweiger în postura unui ofițer german crud și cu unele probleme de sexualitate nerezolvate — după ce în 2009 îl interpreta pe Hugo Stiglitz, brutalul ucigaș de naziști (că tot spuneam de Inglourious Basterds).
The Ministry… este, deci, unul dintre cele mai distractive filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Asta în pofida cumplitului accent britanic, a înnebunitorului umor sec britanic și a exasperantei politeți britanice — care transformă totul în bloody this și bloody that, făcându-te să-ți lipsească un fuck! urlat din toți rărunchii, în exaltatul stil american.