Spun deocamdată pentru că producătorii, în mare parte aceiași care au făcut Game of Thrones (David Benioff și D.B. Weiss, care l-au tras după ei și pe Ramin Djawadi, compozitorul celebrei teme melodice a serialului de pe HBO), au zis așa: “trei cărți, deci maximum patru sezoane”.
Acum să vedem dacă primul sezon prinde suficientă viteză (pun intended pentru cei familiarizați deja cu povestea), dat fiind că materialul sursă — trilogia Amintiri din trecutul Terrei a scriitorului chinez Liu Cixin — este încadrat de mulți în categoria cărților imposibil de transpus pe ecrane mici sau mari.
“De nefilmat” s-a spus și despre Dune-ul lui Frank Herbert, însă iată că, în viziunea lui Denis Villeneuve, avem deja două filme demne de monumentala creație sci-fi, care au reușit să apropie publicul modern de romanul apărut acum mai bine de jumătate de secol.
Asta înseamnă că 3 Body Problem are aceeași prestanță ca Dune?
Dacă e să comparăm cărțile — nu pot să răspund, deoarece nu l-am citit pe Liu Cixin.
Dacă e să comparăm modul în care filmele se raportează la cărți — Dune încearcă să rămână cât mai fidel sursei scrise, pe când 3 Body Problem o folosește mai degrabă ca punct de plecare (din cât m-am documentat eu). Ceea ce nu e intrinsec greșit, dar va stârni comentariile dezaprobatoare ale cititorilor.
Iar dacă e să comparăm filmele între ele, 8 ore de televiziune bifează cel mult o treime din bugetul celor 5 ore și jumătate de cinema. Totuși, serialul se ridică mult peste media producțiilor Netflix — și merită văzut numai pentru asta.
A fost a treia mea experiență cu filme după cărți pe Netflix, după:
All Quiet on the Western Front (2022)
All the Light We Cannot See (2023)
Prima adaptare a fost o surpriză plăcută, a doua o dezamăgire cruntă, iar acum aș descrie experiența din nou ca una pozitivă.
Sunt convins că povestea originală este mult mai bine ancorată in China. Filmul mută segmentul din prezent (= un viitor foarte apropiat) în Anglia, jucând apoi cartea diversității rasiale cu accent britanic. Dar e un artificiu care nu dăunează filmului. De fapt, Corpurile nu au o problemă cu woke-ismul. La un moment dat, apare o referință fugitivă și complet inutilă despre relația gay a fiului unui personaj secundar — dar e inofensivă, dacă nu ridicolă.
De asemenea, sunt convins că materialul-sursă e dens, pe când filmul sigur face noțiunile științifice mai ușor de digerat. Similar, cred că secvențele din jocul devenit interviu de angajare pentru extratereștri sunt mult mai fluide pe ecran decât în carte.
Deci, un serial bunicel. Dar despre ce e vorba în el?
3 Body Problem este o poveste despre primul contact al omenirii cu o civilizație extraterestră în China anilor 1960, care pune în mișcare o posibilă invazie a Pământului peste 400 de ani. În stilul lor caracteristic, dezechilibrat, oamenii se împart între cei care văd în venirea extratereștrilor salvarea pentru omenirea devenită incapabilă să-și rezolve propriile probleme — și cei care prevăd sfârșitul umanității pe seama invadatorilor cosmici.
În această luare de poziții, filmul nu explică de ce și cum ajunge un om de știință (astrofiziciana Ye Wenjie) să transforme descoperirea unei forme de viață inteligente într-un eveniment de proporții mesianice.
Conflictul de idei dintre două tabere (cu un potențial teribil de a face victime) este una dintre premisele marilor scrieri de science-fiction ale lumii — care folosesc elementul SF mai degrabă ca un fundal pe care se proiectează adâncimile ființei umane.
Și aici este punctul slab al Corpurilor: cât timp protagoniștii încearcă să descifreze misterele din jurul lor, filmul este convingător și acaparant; din clipa în care “schema” devine clară, focusul pe personaje dispare și totul se reduce la o tipică goană hollywoodiană pentru a salva planeta de pericol. Din punctul ăsta de vedere, între inteligența extraterestră chitită să vină pe Terra și bolovanul spațial care amenință planeta în Armageddon (1998) nu mai e nicio diferență.
Materialul uman cu care filmul poate lucra este consistent:
Jess Hong, femeia de geniu cu inimă de aur.
Saul Durand, poate cel mai strălucit fizician al generației sale, refuză să-și atingă potențialul de teamă să nu-i dezamăgească pe cei din jur.
Augustina Salazar, creatoarea unei nanotehnologii ce poate schimba lumea, este prinsă între interesele materialiste ale capitalismului și visul de a-i ajuta pe cei aflați cu adevărat în nevoie.
Jack Rooney, care a renunțat la Oxford pentru antreprenoriat, a descoperit succesul în afaceri, dar încă se simte neîmplinit.
Iar Will Downing a preferat mediul academic în loc să-și urmeze colegii în munca de cercetare.
Însă, după numai câteva episoade de început, serialul preferă să pună acțiunea în mâinile enigmaticului și atotputernicului Thomas Wade — iar lucrurile devin grăbite și superficiale. O urmă de profunzime rămâne în povestea lui Will, dar e prea puțin.
Așadar, merită? Eu zic că da. 3 Body Problem e un SF care-și pune singur piedici în a-și atinge potențialul și sacrifică personaje promițătoare de dragul acțiunii — dar a reușit să-mi mențină curiozitatea până la final. Și măcar pentru unu-două episoade dintr-un nou sezon.
Da, acum l-am terminat si eu, ai facut o analiza foarte buna. A luat-o putin razna spre final, dar sa vedem daca si cand va urma. Pana una alta m-a facut curioasa si parca parca as citi si cartile.
Legat de alte ecranizari, mie nu mi s-a parut chiar asa un dezastru "Toata lumina...", e drept ca a trecut mult de cand am citit cartea. Ce anume ti s-a parut dezamagitor?