Film - The Covenant (2023)
Regia: Guy Ritchie
Roluri principale: Jake Gyllenhaal, Dar Salim
Durata: 2h 3m
Filmele au fost dintotdeauna o pasiune a mea. Mă rog, nu chiar dintotdeauna, ci din momentul în care am reuşit să ţin pasul cu subtitrările de la televizor şi apoi de la cinema, unde mergeam regulat cu copiii betoanelor. Cert este că întotdeauna mi-a plăcut să vorbesc despre filme. Şi cum n-am mai făcut-o de foarte mult timp, m-am gândit să reîncep a scrie despre ele – despre cele care mi-au rămas în minte şi ceva timp după genericul de final.
Acestea fiind zise, The Covenant este, la momentul vorbirii, cel mai nou film al lui Guy Ritchie, un regizor extrem de prolific, turnând filme exasperante, plictisitoare, atractive sau bestiale cu aceeaşi uşurinţă. Spre norocul tuturor, The Covenant intră în categoria celor atractive – atât timp cât îţi plac filmele cu fundal de război, împuşcături şi morţi.
Pe scurt, în timpul războiului din Afganistan, interpretul local Ahmed îşi riscă viaţa pentru a-l salva pe sergentul american rănit John Kinley. Soldatul supravieţuieşte şi este trimis înapoi pe pământ american, dar interpretul ajunge pe lista neagră a talibanilor şi devine un proscris. Onorându-şi datoria de sânge, John se întoarce în Afganistan pentru a-l scoate din ţară pe Ahmed, împreună cu familia acestuia.
Ca film de acţiune profilat pe conflictul afgan, The Covenant bifează toate căsuţele obligatorii: de la situaţiile-limită care se rezolvă cu un body count complet disproporţionat între americani şi talibani, până la personajele care se împart imediat între cele două tabere ale binelui şi răului.
În schimb, cealaltă latură a conflictului – cea umană – este de prea puţin interes. Filmul nu caută să exploreze în profunzime cei doi protagonişti, astfel încât John şi Ahmed (al căror nume sunt practic definiţiile celor două popoare şi mentalităţi care se ciocnesc în munţii Afganistanului) sunt personaje simpliste, lipsite de context şi motivaţie pentru acţiunile lor – în pofida talentului actoricesc al lui Jake Gyllenhaal şi Dar Salim.
Un punct-cheie al filmului este decizia lui John de a se întoarce în Afganistan după Ahmed, şi filmul pare că iniţiază o critică la adresa Americii care îşi abandonează colaboratorii din teatrele de operaţiuni. Dar tema nu are loc să se dezvolte, pentru că scenele de luptă sunt mult mai cool decât dedesubturile politice ale unor decizii care au schimbat viaţa tuturor localnicilor care au lucrat cu americanii în timpul războiului.
În consecinţă, The Covenant păstrează reţeta lui Guy Ritchie: îl iubeşti sau îl urăşti pentru ceea ce este, ştiind totodată că ar fi putut fi mult mai mult de-atât.