Election nation
Roma antică se guverna la un moment dat după sloganul neoficial “Panem et circenses” / “Pâine și circ”. Cam așa și la noi, dar cu unele mici-mari diferențe:
Cetățenii Romei se înfruptau pe săturate după jocurile din arenă; la noi pâinea e tot mai puțină și/sau tot mai scumpă, așa că noi suntem mai pe taxe și pe regim.
At the end of the day, cu toate tulburările interne, cu toate satirele lui Juvenal (cel căruia îi aparține expresia de mai sus), Roma era inima unui imperiu. Noi suntem (fiindcă de multe ori ne punem singuri în postura asta) preșul de la picioarele Europei — oricât a trudit Der Präsident Klaus să pună România pe radarul Africii și chiar dacă Bibi de la Ierusalim i-a spus lui Ciolacu “brother Marcel”… și-a uitat de el (rimă intended).
Dacă vreți să aflați cum îi spui cuiva că e fratele tău și apoi îi demonstrezi asta, vă recomand un film cu animale și voci una și una.
Avem niște politicieni de carton, politica românească e o mocirlă puturoasă (chiar dacă în mod cert bănoasă, ce să-i faci!, pentru cei unși cu alifiile potrivite) — și caut pe cât posibil să nu intru în polemici pe teme politice.
Deci aceasta nu e o postare despre politică. Doar un articol care consemnează câteva facts incontestabile.
Taiwan-ul și-a ales noul președinte: Lai Ching-te, candidatul Partidului Democrat Progresist. Nu cunosc amănunte despre viața politică taiwaneză, dar cert e că e a treia victorie la rând pentru acest partid în prezidențiale. Asta semnalează continuitate.
Acest tip Lai este considerat un “disident periculos” de către vecinul mare și nevricos China, pentru convingerile lui suveraniste în ce privește Taiwanul (teritoriu pe care China Partidului Comunist îl consideră al său, deși nu l-a controlat de facto niciodată). Însă votanții l-au ales, semn că împărtășesc viziunea sa pentru Taiwan ca națiune suverană — chiar dacă asta înseamnă, cel mai probabil, alte manevre subversive din partea Chinei. Din afară asta se vede ca identitate națională.
Taiwanul are o populație de vreo 23 de milioane — cam câți eram și noi odată. Prezența la urne a fost de 71%. Asta denotă conștiință civică.
Câștigătorul a primit puțin peste 41% din voturi. Ceilalți doi contracandidați au adunat 33%, respectiv 26%. Oamenii ăia și alegătorii lor sigur nu trăiesc într-o lume (insulară) perfectă. Dar, iarăși, din afară pare un exercițiu electoral sănătos.
Morala?
Niciuna, sunt doar câteva observații… Chiar și după acest prim pas din 2024, întrebarea rămâne: unde se duce lumea?