Film - Mowgli (2018)
Regia: Andy Serkis
Roluri principale: Rohan Chand
Voci: Christian Bale, Cate Blanchett, Benedict Cumberbatch, Naomie Harris, Andy Serkis, Peter Mullan, Eddie Marsan, Tom Hollander
Durata: 1h 44m
Jungla poate fi mult mai întunecată decât în filmele Disney — clasicul animat din 1967, sau ecranizarea din 2016 (cu Bill Murray și Christopher Walken împrumutându-și vocile ursului Baloo și boss-ului maimuță King Louie —, viața e mai mult luptă pentru supraviețuire și mai puțin cântec (adică deloc), iar nevoia de apartenență la grup e mai arzătoare ca niciodată.
Aceasta e lumea în care ajunge Mowgli, puiul de om rămas orfan după ce tigrul Shere Khan i-a omorât părinții. Dar pesemne că un înger păzitor s-a întrupat în pantera neagră Bagheera, care salvează copilașul și-l încredințează lupilor pentru a fi crescut în haită.
Mowgli este un coming of age story — și nu neapărat un film pentru copii. O poveste despre maturizare a unui spirit prins între două lumi, cea a animalelor și cea a oamenilor, fără să aparțină niciuneia pe de-a-ntregul. O relatare despre viața într-un mediu care nu-i iartă pe cei slabi, cu bullying și suferință fizică.
Mi-a plăcut mult, pentru elementul care este și punctul slab al filmului: personajele — cu Bagheera în prim-plan. Vocea lui Christian Bale (în registru soft-Batman) este irezistibilă, iar când greu-încercata panteră i se adresează lui Mowgli cu “lil’ brother” simți că animalele sunt capabile de trăiri extrem de profunde.
Și tocmai aici e problema. Animalele simt ca oamenii, vorbesc ca oamenii și au trăsături în care un ochi cunoscător descoperă imediat actorii care le interpretează atât vocal, cât și prin motion capture (tehnologia care l-a consacrat pe Andy Serkis). Cu alte cuvinte, animalele sunt — într-un fel — prea reale și senzația asta bizară tinde să te scoată din poveste. Pe furiș, atenția e distrasă de la ce se întâmplă pe ecran, mintea căutând dincolo de personajele animate. Pentru că Shere Khan (Benedict Cumberbatch) te duce imediat cu gândul la Smaug, așa cum pe Kaa (Cate Blanchett) ai mai auzit-o vorbind și ca Galadriel. Iar Baloo (Andy Serkis) e un majur de armată cu accent de Brit(anic) cu burtă de bere.
Una peste alta, însă, Mowgli e un film peste medie. Poate că publicul nu mai avea nevoie de o nouă ecranizare după Cartea Junglei odată cu răsunatorul succes Disney cu doi ani înainte — dar în mod clar nu-mi pare rău că există și am văzut și varianta asta a poveștii.