Carte - Metro 2035 (Dmitri Gluhovski, 2015)

A treia oară a fost cu noroc!

După ce, în 2033, a bâjbâit prin metroul întunecos de sub Moscova postapocaliptică, doar ca în 2034 să rătăcească printr-un labirint și mai confuz, Dmitri Gluhovski a scos-o până la urmă la capăt în 2035.

Nu este o carte nici pe departe grozavă, dar bunicică — și, în mod cert, este cea mai reușită din serie. Pentru că Gluhovski s-a hotărât, în sfârșit, care este povestea pe care vrea să o spună: cea a unui grup de oameni care vor, cu orice preț, să conducă — transformând astfel metroul moscovit dintr-un refugiu întunecos într-o cușcă abjectă pentru zeci de mii de supraviețuitori, biete suflet abrutizate și din ce în ce mai primitive. Pe fondul acestei nefericiri colective, Artiom, protagonistul uitat la finalul lui 2033 la suprafață, trăiește drama celui care deschide ochii într-un tărâm al orbilor, fiind considerat nebun de cei care nu pot să vadă — și dușman de cei care nu vor ca alții să vadă.

În 2035, Gluhovski nu mai ține acțiunea prizonieră în subteran. Suprafața, chiar și devastată de războiul atomic, este mult mai ofertantă. Cititorul descoperă că o lume întreagă încă există în lumina soarelui și în bătaia vântului, filtrând ploaia radioactivă, cultivându-și hrana în sere, mergând la biserică și ascultând muzică la radio. Rămâne însă de văzut ce vor face moscoviții cu această informație...

Privind retrospectiv, cele trei volume-cărămizi din care este construită seria Metro puteau fi unul singur — contopind 2033 cu 2035 și rafinând conținutul, renunțând totodată la balastul din 2034.