Bătrâneii malefici din Basel
Bătrâneii din Basel vin şi se duc cu tramvaiul, viaţa vine şi se duce pe p_lă
La McDonald’s-ul din Marktplatz în Basel mâncarea este scumpă, dar gânditul a rămas moka. Privindu-i pe bătrâneii elveţieni plimbându-se prin piaţă, urcând şi coborând din tramvaiele pe care Iaşul o să le cumpere la second-hand când restul lumii va fi renunţat de mult la transportul urban pe şine, în favoarea aerobus-urilor, mi s-a declanşat un trenuleţ de gânduri.
Primul vagon era plin până la refuz, inclusiv pe acoperiş, cu indieni – despre care am scris aici.
În al doilea vagon am găsit un flipchart cu un grafic reprezentând evoluţia populaţiei Elveţiei pe paliere de vârstă, în perioada 1960-2023.

În aproape 65 de ani, populaţia de vârstă 65+ a Elveţiei s-a dublat, iar trendul ascendent se menţine – în timp ce numărul juniorilor (0-14 ani) s-a redus cu o treime, şi pare să se fi stabilizat în a doua decadă a secolului 21.
Am fost curios să văd cum se comportă cele două extreme ale spectrului demografic la un nivel mai larg, global. Baza de date a celor de la World Bank este imensă, şi astfel nepotrivită pentru lipsa mea de timp – aşa că am ales doar câteva referinţe: India (că e interesant când sunt mulţi), SUA (vorba aia, partenerul strategic), România şi Uniunea Europeană (de unde ne tragem şi, respectiv, la ce tânjesc unii dintre noi) şi zona Asia de Est & Pacific (date fiind experienţele recente).
Deloc surprinzător, Uniunea Europeană are o populaţie îmbătrânită, aflată pe un trend constant crescător. Iar zona Asia SE & Pacific trece printr-o îmbătrânire accelerată, ponderea populaţiei 65+ triplându-se în ultima jumătate de secol şi ceva – în paralel cu o scădere vertiginoasă pe palierul 0-14 ani.
Oarecum neaşteptat pentru mine, şi India raportează o reducere drastică (aproape 40%) pe segmentul cel mai tânăr.
Evoluţiile sunt în linie cu trendul planetar. Chiar dacă într-o singură viaţă de om – 70 de ani – populaţia Pământului a explodat de la 2.5 miliarde la mai mult de 8, numărul de naşteri la nivel global atinge minime record. Se estimează că mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în ţări cu o rată a fertilităţii mai mică de doi copii pentru fiecare femeie, fiind aşadar populaţii care se vor micşora constant în lipsa imigraţiei.
Dincolo de toate explicaţiile societale pentru această contracţie, un raport din 2023 al OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) arată că, în lume, unul din şase adulţi este afectat de infertilitate, aproape jumătate din cazuri înregistrându-se la bărbaţi.
Cum viaţa vine şi se duce pe pulă (mostră plastică de înţelepciune populară, aceeaşi care ne-a lăsat o moştenire culturală valoroasă, dar ne-a şi legat de gât piatra de moară a Mioriţei), am găsit un material care elaborează pe tema (in)fertilităţii masculine, căutând să explice ce este şi cum funcţionează sperma. Sau, mai bine zis, spermatozoidul – celula care suferă una dintre cele mai drastice transformări din biologia umană, fiind singura capabilă să supravieţuiască în afara corpului omenesc.
Ca să nu intru în tehnicalităţi şi să dau Mioriţometrul peste cap cu un scor LIX uriaş, articolul original poate fi citit aici. În colţul acesta de internet am să reţin doar câteva curiozităţi (despre unele habar n-aveam, deşi, vorba aia, trecut de 40 de ani şi cu doi copii la activ, ar trebui să ştiu una-alta despre… înţelegeţi voi).
Cu fiecare bătaie de inimă, un om poate produce chiar şi o mie de spermatozoizi, ce ajung la maturitate în aproximativ nouă săptămâni. Celulele neeliminate în timpul ejaculării mor şi sunt reabsorbite în organism. De-a lungul vieţii sale, un bărbat poate produce până la un trilion de spermatozoizi.
Spermatozoidul se naşte ca o “banală" celulă rotundă, apoi se transformă într-un mod unic pentru anatomia umană, dezvoltând cap şi coadă.
Studiul ştiinţific al spermei a debutat în secolul 17, când s-a ajuns la concluzia că fiecare spermatozoid conţine în interior o fiinţă în miniatură, complet echipată, inclusiv cu suflet (contrazicând teoria de până atunci, conform căreia mini-omul se găsea în oul (ovulul) femeiesc).
Într-un mod ciudat, desenul ăsta îmi aduce aminte de o glumă a lui Horaţiu Mălăele: Vezi ce cap mic are ăla?... Ai fi uimit câtă prostie poate încăpea în el!
Ovulul este protejat de trei învelişuri: coroana radiată, zona pelucidă şi membrana celulară. Spermatozoidul le străpunge cu ajutorul a două formaţiuni aflate pe cap: una cu rol de burghiu şi alta care conţine enzime ce dizolvă membranele. Ştiinţa încă nu a descoperit ce declanşează eliberarea acestor enzime.
Un singur spermatozoid poate pătrunde în ovul. O situaţie diferită înseamnă polispermie, din ovulul fecundat născându-se celule nondiploide (cu mai mult de cele două seturi de cromozomi, unul de la fiecare părinte), condiţie incompatibilă cu supravieţuirea viitorului embrion.
Pentru a evita situaţia de mai sus, odată ce fecundarea a avut loc, ovulul activează sisteme de siguranţă: o barieră electrică temporară la nivelul membranei celulare, urmată de o calcifiere (întărire) a zonei pelucide, făcând oul impenetrabil.
Totuşi, ştiinţa nu poate deocamdată explica modul în care spermatozoidul şi ovulul se recunosc unul pe altul. De fapt, exceptând fecundarea, interacţiunile post-ejaculatorii dintre spermă şi tractul reproducător feminin sunt un mister al procreerii umane.
O sofisticare pe care numai natura o putea dezvolta – şi pe care, bineînţeles, omul o alterează cu enorma sa capacitate autodistructivă: poluare (am scris aici despre detectarea microplasticelor în "bijuteriile de familie" ale bărbaţilor), fumat, alcool, alimentaţie deplorabilă, sedentarism şi stres… pe lângă toate celelalte cauze, încă necunoscute, responsabile pentru infertilitatea masculină.
Hmmm, ajuns cu povestirea până aici, nu pot să nu observ că, pornind de la tabloul liniştit al unor bătrânei ieşiţi la plimbare prin Basel, am ajuns data trecută la un avion prăbuşit – iar acum la infertilitate şi depopularea planetei. Trebuie că sunt nişte bătrânei malefici.
io zic c-ar fi cazu' sa te gandesti mai des la ei ca ui' la ce concluzii faine ajungi. si ar fi cazu' si sa uiti de mioritzometru' ca explicatiile is mai importante decat o statistica mioritica