Jurnal statistic Bali şi Singapore

Cu bullet-points şi diagrame, că viaţa ar fi pustie fără ele

Excursia de două săptămâni în Asia de Sud-Est a fost o experienţă pe toate planurile:

• Anduranţă: multe ore în avion, multe ore în traficul infernal din Bali.

• Rezistenţă fizică: decalaj de 5 ore faţă de România; din fericire, am resimţit jet lag-ul mai degrabă la întors decât la dus.

• Rezistenţă fizică 2: temperaturi peste 30 de grade la 09:30 dimineaţa, combinate cu o umiditate excesivă.

• Cultural: indieni ca la mama lor acasă, mai ales în Singapore. În Bali, deşi sunt preponderent hinduşi, localnicii au o altă "configuraţie" şi nu-i văd cu ochi foarte buni pe indieni, pentru comportamentul lor de bădărani. Într-un top negativ, indienii ar fi pe primul loc, la egalitate cu ruşii, urmaţi de arabi (oare de ce-mi sună cunoscut?).

• Gastronomic: bau-baul turiştilor, în special europeni, din Bali este Bali belly, o diaree puternică (însoţită de alte "plăceri" precum greţuri, ameţeală, frisoane), pricinuită de o bacterie ce se poate găsi în apă sau alimente, cu care organismele străinilor nu sunt obişnuite. În Egipt e cunoscută drept Tummy bug – dar n-am avut probleme nici atunci (2010), nici acum. Principala grijă a fost să consumăm doar apă îmbuteliată, inclusiv pentru spălat pe dinţi; în rest, ne-am bucurat din plin de bucătăria locală, inclusiv pe stradă (Hawker food centers în Singapore, unde se găsesc singurele dughene gherete standuri cu street food decorate cu stele Michelin – câte una de căciulă, nu mai mult).

• Religios: incursiuni în tradiţiile hinduse (balineze) şi budiste.

• Turistic: am căscat gura la frumuseţile naturale ale insulelor indoneziene, precum şi la minunăţiile arhitectonice din oraşul leilor.

• Hotelier: în Ubud (Bali) am avut o sală de baie imensă, cu cadă, cabină de duş spaţioasă şi incintă separată pentru toaletă. Pe Gili Trawangan, buda s-a mutat în fundu’ curţii, în regim semi-deschis. Întorşi în Bali, în Sanur de data asta, duşul şi toaleta erau practic în cameră, două cabine din sticlă mată – un stil de amenajare pe care l-am întâlnit şi în Singapore. Toate fiind hoteluri de patru şi cinci stele.

Spre exemplu, acolo te descurci relativ uşor – chiar şi în Singapore, aflat pe un curs valutar de 3,5 lei pentru un dolar singaporez (SGD). Ştiam că e un oraş scump, dar nu mi s-a părut chiar atât de scump. Patru nopţi la un hotel de 4 stele, în zonă centrală, cu infinity-pool pe acoperiş, la nivelul 16, concierge şi alte mofturi de high-class ne-au costat cât trei nopţi la un hostel înghesuit din centrul Copenhagăi, în 2023. Iar banii pe care i-am dat pe cina festivă de la etajul 57 al faimosului hotel Marina Bay Sands i-am fi putut cheltui lejer în grădina din Palas Mall, la firul ierbii, pe nişte preparate simandicoase, e adevărat, însă mult mai puţin spectaculoase.

Să ajungi până acolo e mai complicat – adică scump. Biletele de avion se apropie lejer de o mie de euro pentru o persoană, la care se mai adaugă şi alte cheltuieli (şofer privat în Bali, fără de care n-ai nicio şansă, bărci printre insule).

Impactul costurilor de transport într-o destinaţie atât de îndepărtată e evident când le comparăm cu media generală a vacanţelor noastre:

Transportul a fost mult mai scump şi mâncarea mult mai ieftină (dar cel puţin la fel de bună) decât în alte vacanţe. Celelalte – cazarea, obiectivele turistice şi suvenirurile – au rămas practic la fel.

Concret, excursia a însemnat 17 zile şi doar 14 nopţi de cazare, diferenţa regăsindu-se în timpul petrecut în avioane şi pe aeroporturi – plus 12 ore de navetă Iaşi-Cluj. Trăgând linia, raportat la cifra mai mică (14), rezultă ceva mai puţin de 200 de euro pe zi, de persoană – o vacanţă self-made şi all-inclusive, cu:

• Hoteluri de patru şi cinci stele.

• Transport asigurat, de la avioane până la metroul din Singapore.

• Mâncare şi băutură pe săturate, bazate exclusiv pe bucătăria locală, adică peşte şi fructe de mare din plin, cu foarte multe legume, fructe şi alte crudităţi, cu noodles şi orez gătit în fel şi chip, aproape fără cărnurile "clasice" româneşti (pui, vită, porc) – şi aproape fără alcool; în două săptămâni am băut două beri de căciulă şi tot ni s-a părut risipă, cu atâtea fresh-uri exotice la îndemână. Cina de la Marina Bay nu intră aici.

• Obiective şi atracţii turistice de toate felurile, de la cascade şi temple, până la parcul de distracţii Universal Studios şi grădina zoologică din Singapore (şi nu numai).

• Suveniruri, de la nelipsiţii magneţi de frigider până la pungi de cafea (nu Luwak), ceaiuri exotice şi ciocolată în diverse forme, direct la una dintre fabricile din Bali – plus o carte.

Conform diagramelor de mai sus, e un cost ce poate fi optimizat cu vreo 20%, zic eu (cazare, obiective şi suveniruri). Poate ar merge şi mai mult, dar deja nu mai sună a concediu, ci mai mult a stres… Deci vreo 160 de euro de persoană, pe zi.

Când mă gândesc că, foarte probabil, este o experienţă once in a lifetime, nu pare chiar atât de mult. Iar cu etalonul potrivit, sigur nu este mult. Din câte m-am interesat, fugitiv, un pachet de Paște în țară — numai trei nopți în România, Bucovina sau Balvanyos — a trecut de 400 de euro pentru o persoană.

Am făcut-o, deci, și pe asta. Vedem ce ne va aduce viitorul.