În 2015 apărea The Big Short, filmul devenit plăcerea vinovată a finanţiştilor – criza din 2008, cu ingineriile financiare care au generat-o, pe înţelesul celor mulţi.
Locuiesc in Malta si am fost la un moment dat curios sa vad ce este cu sursa apelor minerale de pe Roca. Malta nu are rauri sau lacuri cu apa dulce.
Exista in principal 2 brand-uri, San Michel and Crystal, cu o compozitie chimica aproape identica.
Nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca apele minerale sunt de fapt extrase dintr-un gigantic lac subteran care se extinde din Malta pana in sudul Italiei. Partea amuzanta este ca se importa destule ape minerale din Sicilia, care sunt de fapt identice...
Cel putin este evident ca apa nu vine doar din rauri dar si din subteran. Pe de asupra, mai exista un brand de apa, Aquani care vinde apa de mare desalinizata, dar evident nu are aceasi atractie...
E clar ca multe dintre resursele de apa ale planetei se afla in subteran. Asta le face un subiect de discutie dificil - dar, mai ales, le face inaccesibile pentru muritorii de rand, care au nevoie sa creasca un cartof sau un porumb... Deja rezolutia oficiala a multor mexicani este "sa speram ca o sa vina niste ploi/furtuni/uragane, care sa mai refaca din rezervele de suprafata".
Eu nu fac parte din curentul malthusian care considera cresterea pupulatiei in sine o generatoare de crize datorita impartirii resurselor limitate la o populatie din ce in ce mai mare. Cea mai buna dovada e ca pe la 1800 cand au fost consemnate ideile astea erau cam 1 miliard de oameni pe planeta. Acum cu 8 miliarde nu doar ca nu murim de foame, dar avem pe total un nivel de trai incomparabil mai ridicat. Asta e multumita industrializarii si inovatiei, care au mers mana in mana. La fel, nu inteleg cum apa poate fi o resursa finita cand ocupa 70% din suprafata planetei. Sunt complet de acord ca schimbarile climatice (sau unele interventii antropice) pot duce la o redistribuire geografica a resursei (din cauza asta si potentiale conflicte), in timp ce cresterea populatiei va genera o cerere sporita, iar o discutie constructiva se poate duce pe aceste 2 paliere. Altfel, dileala ca se termina apa ca suntem prea multi nu e doar o ignorare a principiului circuitului apei in natura (apa consumata nu se duce pe alta planeta, ramane tot aici), dar mi se pare ca are potentiale implicatii genocidare.
Apa consumata nu se duce pe alta planeta, asa e, ramane aici - dar se redistribuie. Degeaba suntem OK overall, daca unele regiuni sunt afectate de seceta severa si nu mai ploua cu anii - in timp ce in alte parti ploua in cateva zile cat pentru cativa ani si o ia la vale tot, pamant, constructii, vieti.
.
Cu alte cuvinte, e o problema de echilibru: de pierdere a lui, adica. Societatea e la cel mai dezvoltat nivel al ei ever - dar, in interiorul ei, presiunile sunt in crestere si tot mai inegal distribuite. Iar oamenii au tendinta sa se polarizeze la extremitatile societatii, acolo de unde mai e doar un mic pas spre violenta si comportamente deviante.
.
Asta in conditiile in care istoria ne invata ca, de multe ori, nu supravietuiesc cei puternici, ci aceia care reusesc sa coopereze mai bine.
Exact, de aceea cred ca intrebare cu care ar trebui sa incepem e cum facem sa colaboram mai bine, nu ce facem cu asa-zisa suprapopulare. Ca daca se incepe cu a doua, deschidem usa la niste abominatii inimaginabile.
Locuiesc in Malta si am fost la un moment dat curios sa vad ce este cu sursa apelor minerale de pe Roca. Malta nu are rauri sau lacuri cu apa dulce.
Exista in principal 2 brand-uri, San Michel and Crystal, cu o compozitie chimica aproape identica.
Nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca apele minerale sunt de fapt extrase dintr-un gigantic lac subteran care se extinde din Malta pana in sudul Italiei. Partea amuzanta este ca se importa destule ape minerale din Sicilia, care sunt de fapt identice...
Cel putin este evident ca apa nu vine doar din rauri dar si din subteran. Pe de asupra, mai exista un brand de apa, Aquani care vinde apa de mare desalinizata, dar evident nu are aceasi atractie...
E clar ca multe dintre resursele de apa ale planetei se afla in subteran. Asta le face un subiect de discutie dificil - dar, mai ales, le face inaccesibile pentru muritorii de rand, care au nevoie sa creasca un cartof sau un porumb... Deja rezolutia oficiala a multor mexicani este "sa speram ca o sa vina niste ploi/furtuni/uragane, care sa mai refaca din rezervele de suprafata".
Daca e statistica wef, e clar minciuna
Eu nu fac parte din curentul malthusian care considera cresterea pupulatiei in sine o generatoare de crize datorita impartirii resurselor limitate la o populatie din ce in ce mai mare. Cea mai buna dovada e ca pe la 1800 cand au fost consemnate ideile astea erau cam 1 miliard de oameni pe planeta. Acum cu 8 miliarde nu doar ca nu murim de foame, dar avem pe total un nivel de trai incomparabil mai ridicat. Asta e multumita industrializarii si inovatiei, care au mers mana in mana. La fel, nu inteleg cum apa poate fi o resursa finita cand ocupa 70% din suprafata planetei. Sunt complet de acord ca schimbarile climatice (sau unele interventii antropice) pot duce la o redistribuire geografica a resursei (din cauza asta si potentiale conflicte), in timp ce cresterea populatiei va genera o cerere sporita, iar o discutie constructiva se poate duce pe aceste 2 paliere. Altfel, dileala ca se termina apa ca suntem prea multi nu e doar o ignorare a principiului circuitului apei in natura (apa consumata nu se duce pe alta planeta, ramane tot aici), dar mi se pare ca are potentiale implicatii genocidare.
Apa consumata nu se duce pe alta planeta, asa e, ramane aici - dar se redistribuie. Degeaba suntem OK overall, daca unele regiuni sunt afectate de seceta severa si nu mai ploua cu anii - in timp ce in alte parti ploua in cateva zile cat pentru cativa ani si o ia la vale tot, pamant, constructii, vieti.
.
Cu alte cuvinte, e o problema de echilibru: de pierdere a lui, adica. Societatea e la cel mai dezvoltat nivel al ei ever - dar, in interiorul ei, presiunile sunt in crestere si tot mai inegal distribuite. Iar oamenii au tendinta sa se polarizeze la extremitatile societatii, acolo de unde mai e doar un mic pas spre violenta si comportamente deviante.
.
Asta in conditiile in care istoria ne invata ca, de multe ori, nu supravietuiesc cei puternici, ci aceia care reusesc sa coopereze mai bine.
Exact, de aceea cred ca intrebare cu care ar trebui sa incepem e cum facem sa colaboram mai bine, nu ce facem cu asa-zisa suprapopulare. Ca daca se incepe cu a doua, deschidem usa la niste abominatii inimaginabile.
...dar cine mai colaboreaza zilele astea?
Rusia si Coreea de Nord.
Da, da, buna observatie!