Am vazut ca e vorba de temperatura din casa si nu m-am putut abtine de moment ce am experiementat ambele extreme: in primii 2 ani de facultate la Iasi (deci 2003-2005) am inchiriat o camera dintr-o casa in care temperatura iarna varia intre 11 si 16 grade; apoi utimii 2 ani i-am petrecut intr-un apartamement cu o calorifer al carui robinet era blocat pe deschis, asa ca aveam iarna 33 de grade :)
Apoi, nu ma pot abtine nici in legatura cu comunismul. Am petrecut aproape 6 ani in Italia si am ramas socat sa constat ca multi italieni (de diferite varste) au ramas cu un fel de frustrare ca dupa razboi ei nu au auvut parte de el - aici e nedreptatea istorica, in Romania nu prea l-am vrut dar l-am avut, in Italia multi l-au vrut dar nu l-au avut. Ma uitam initial cu un fel revolta (care apoi a fost inlocuita de mila) la ei cum vorbesc in termeni admirativi despre comunism neavand idee despre ce e vorba. Habar n-au ca nivelul de trai actual si-l datoreaza faptului ca au cazut de partea corecta a cortinei. Cand le povesteam din propriile amintiri de atunci cu intreruperea electricitatii 1 ora in fiecare seara, penuria de alimente si in general a oricaror produse, ma priveau cu nedumerire, ca apoi sa gaseasca explicatia ca de fapt comunismul nu a fost aplicat "corect". Initial imi venea sa ii strang de gat, apoi mi-am dat seama ca nu are rost sa consum energie si am ajus sa evit astfel de discutii.
Cred ca e prima oara cand iti comentez un articol,desi le citesc pe toate.
Foarte bine punctata comparatia,sincer ma seaca de fiecare data cand cineva afirma ca era mai bine atunci,si cu o naivitate abisala incerc sa justific orice conversatie cu astfel de indivizi,dar imi dau seama ca e in van.
Am stat sa-mi explic multi ani cum poate cineva sa creada ca atunci cand nu gaseai decat gheare si o coaja de paine,era mai bine.
Si singura explicatie e ca teama de schimbare e mai mare decat teama de a nu avea ce manca.Stiu ca e paradoxal,dar e singura explicatie pentru stampilele puse in acesti 34 de ani si mai mult pentru lipsa coagularii in jurul ideilor ci numai sub influienta sentimentelor.
Pe langa teama de schimbare, poate si incapacitatea de a actiona pe cont propriu, de a lua initiativa, de a iesi din zona de confort = de sub umbrela statului.
.
De asta Romania are un monstruos aparat administrativ, construit din oameni care "muncesc", nu gandesc, fiindca timpul trece si leafa merge.
.
Si tot de asta Romania nu are o clasa de mijloc -- pentru ca e mai simplu sa astepti sa pice din cer.
Astea sunt chestii serioase: vorbesti de empatie, implicare civica si din astea... Ori noi venim dupa 30-40 de ani in care toti oamenii, mai buni sau mai rai, au trait prefacandu-se unii față de altii.
.
Acum aplicam vorba aia: un prost arunca o piatra si zece destepti se chinuie s-o scoata.
.
Rezulta ca e nevoie de muuuulti ani ca sa restabileasca macar un echilibru, nu mai zic de inclinat balanta in partea cealalta. Ani pe care noi nu-i mai avem.
Ai surprins dihotomia pe care o trăiesc zibde zi: era mai bine "atunci", pentru ca amintirile îmi sunt filtrate prin lentila copilăriei, pentru ca, prin grija alor mei, aveam cu ce sa cresc, și era groaznic "atunci", pentru ca încă, printre cioburile amintirilor, încă mai vad spaimele acelorași alor mei, fricile lor, care îmi ridicau parul pe ceafa fără sa înțeleg de ce, care îmi ascuteau instinctul de supraviețuire.
Nu înțelegem astăzi cât de crud este ca un copil sa știe ce este acest instinct.
S-a inteles foarte bine (explicatia decrețelului s-a postat in cascada, asa ca am sters eu doua "clone").
.
Eu cred ca unul dintre cele mai triste lucruri de pe lumea asta e sa-i furi unui copil copilaria. Pentru mine, curtea blocului si copiii betoanelor au fost un veritabil "safe zone": un perete din sticla armata, prin care puteam vedea problemele din jur, fara ca ele sa ne atinga (prea mult).
Am vazut ca e vorba de temperatura din casa si nu m-am putut abtine de moment ce am experiementat ambele extreme: in primii 2 ani de facultate la Iasi (deci 2003-2005) am inchiriat o camera dintr-o casa in care temperatura iarna varia intre 11 si 16 grade; apoi utimii 2 ani i-am petrecut intr-un apartamement cu o calorifer al carui robinet era blocat pe deschis, asa ca aveam iarna 33 de grade :)
Apoi, nu ma pot abtine nici in legatura cu comunismul. Am petrecut aproape 6 ani in Italia si am ramas socat sa constat ca multi italieni (de diferite varste) au ramas cu un fel de frustrare ca dupa razboi ei nu au auvut parte de el - aici e nedreptatea istorica, in Romania nu prea l-am vrut dar l-am avut, in Italia multi l-au vrut dar nu l-au avut. Ma uitam initial cu un fel revolta (care apoi a fost inlocuita de mila) la ei cum vorbesc in termeni admirativi despre comunism neavand idee despre ce e vorba. Habar n-au ca nivelul de trai actual si-l datoreaza faptului ca au cazut de partea corecta a cortinei. Cand le povesteam din propriile amintiri de atunci cu intreruperea electricitatii 1 ora in fiecare seara, penuria de alimente si in general a oricaror produse, ma priveau cu nedumerire, ca apoi sa gaseasca explicatia ca de fapt comunismul nu a fost aplicat "corect". Initial imi venea sa ii strang de gat, apoi mi-am dat seama ca nu are rost sa consum energie si am ajus sa evit astfel de discutii.
Cred ca e prima oara cand iti comentez un articol,desi le citesc pe toate.
Foarte bine punctata comparatia,sincer ma seaca de fiecare data cand cineva afirma ca era mai bine atunci,si cu o naivitate abisala incerc sa justific orice conversatie cu astfel de indivizi,dar imi dau seama ca e in van.
Am stat sa-mi explic multi ani cum poate cineva sa creada ca atunci cand nu gaseai decat gheare si o coaja de paine,era mai bine.
Si singura explicatie e ca teama de schimbare e mai mare decat teama de a nu avea ce manca.Stiu ca e paradoxal,dar e singura explicatie pentru stampilele puse in acesti 34 de ani si mai mult pentru lipsa coagularii in jurul ideilor ci numai sub influienta sentimentelor.
Odata si-odata trebuia sa te dai de gol :)))
.
Pe langa teama de schimbare, poate si incapacitatea de a actiona pe cont propriu, de a lua initiativa, de a iesi din zona de confort = de sub umbrela statului.
.
De asta Romania are un monstruos aparat administrativ, construit din oameni care "muncesc", nu gandesc, fiindca timpul trece si leafa merge.
.
Si tot de asta Romania nu are o clasa de mijloc -- pentru ca e mai simplu sa astepti sa pice din cer.
Clasa de mijloc,cum e denumita,nu e definita doar de venit,sau ar fi trebui sa fie definita nu doar de asta.
Clasa de mijloc trebuie sa genereze si coaguloare si solutii.
Ex. Se sparge teva comuna la un bloc,vina/pb e colectiva,nu doar a nefericitului de la etajul 3.Si asta trebuie rezolvata de toti pt. toti.
Extrapoland la nivel de tara,daca e gunoi peste gard e si pb. ta.
Si trebuie sa o rezolvi ca sa nu se mai intample. ca altel atam la discutii despre fotbal si politica la infinit.
Ne lipseste exercitiul asta,pe care grecii il aveau inca de cand nu exista biblia.
Si asta se cultuva in generatii,deci nu stiu daca il mai prindem:)
Astea sunt chestii serioase: vorbesti de empatie, implicare civica si din astea... Ori noi venim dupa 30-40 de ani in care toti oamenii, mai buni sau mai rai, au trait prefacandu-se unii față de altii.
.
Acum aplicam vorba aia: un prost arunca o piatra si zece destepti se chinuie s-o scoata.
.
Rezulta ca e nevoie de muuuulti ani ca sa restabileasca macar un echilibru, nu mai zic de inclinat balanta in partea cealalta. Ani pe care noi nu-i mai avem.
*decretel: născut sub steaua decretului
Ai surprins dihotomia pe care o trăiesc zibde zi: era mai bine "atunci", pentru ca amintirile îmi sunt filtrate prin lentila copilăriei, pentru ca, prin grija alor mei, aveam cu ce sa cresc, și era groaznic "atunci", pentru ca încă, printre cioburile amintirilor, încă mai vad spaimele acelorași alor mei, fricile lor, care îmi ridicau parul pe ceafa fără sa înțeleg de ce, care îmi ascuteau instinctul de supraviețuire.
Nu înțelegem astăzi cât de crud este ca un copil sa știe ce este acest instinct.
Ca plus, sunt decretele, născut în '76.
*îmi cer scuze pentru typo's, o fi fost și autocorectul... în fine, sper ca se înțelege
S-a inteles foarte bine (explicatia decrețelului s-a postat in cascada, asa ca am sters eu doua "clone").
.
Eu cred ca unul dintre cele mai triste lucruri de pe lumea asta e sa-i furi unui copil copilaria. Pentru mine, curtea blocului si copiii betoanelor au fost un veritabil "safe zone": un perete din sticla armata, prin care puteam vedea problemele din jur, fara ca ele sa ne atinga (prea mult).