Trei ştiri de pe net

O revistă a presei din nou involuntară şi incompletă

Ultima dată când am străbătut ţara dintr-o margine într-alta a fost pe 6 ianuarie, când am venit de la Satu Mare la Iaşi cu maşina. Cu oprire la Mănăstirea Bârsana, pentru frumuseţea tradiţiilor de Bobotează în partea locului, şi la Gura Humorului, la o pensiune care mereu ne primeşte cu atmosferă liniştită şi mâncare delicioasă. Câţi kilometri de autostradă include acest traseu?
0 (zero)

Nu mă întrebaţi de ce Google are o a doua estimare – fantomă – de timp şi distanţă pentru acelaşi traseu (şi practic la fel cu prima), că nu ştiu să răspund.

Era ultima a etapă a călătorie de zece zile începute pe 27 decembrie, când am mers de la Iaşi la Sibiu. Câţi kilometri de autostradă se găsesc pe această porţiune de traseu?
0 (zero)

Aşadar, pot spune liniştit că, în orice direcţie ai porni-o din Iaşi, cea mai apropiată urmă de autostradă funcţională este la peste 100 de kilometri distanţă – coilicul de la Bacău (centura care permite şuntarea oraşului pe direcţia nord-sud, respectiv drumul spre Bucureşti).

Cu toate astea, am găsit următorul titlu pe net: Intrarea în Schengen şi deschiderea autostrăzilor de la Craiova la Paşcani încing piaţa de logistică. Errr, what now?... Ştiu că uneori lumea trece pe lângă mine cu o viteză uluitoare, dar, totuşi, cred că n-aş fi ratat o deschidere de felul ăsta.

Săpând în articol, găsesc următoarele:

Irinel Ionel Scrioşteanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor în cadrul emisiuni ZF Live a spus că 2025 va fi anul în care în România se va putea circula pe drum modern de la Craiova până la Bacău […]

(citat ad-literam, cu tot cu virgulele lipsă)

E clar. Dacă şi-a dat cu părerea un Irinel de la minister, treaba-i ca şi rezolvată. Anul ăsta o să explodeze modernitatea aici, la Iaşi, de-o să-mprăştie cât colo bălţile Jijiei.

Mă întreb dacă Ionică ăsta se numără printre “sinecurile politice” pe care tocmai i-a căşunat lui Bolojan, de-au avut loc scene incredibile la Parlament:

Am constatat că avem în multe locuri personal supradimensionat. […] să ai cinci oameni, care e greu să explice ce fac în două luni, este prea mult şi nu se justifică aceste posturi. […] Nu poţi să ai o direcţie generală doar pentru ca cineva să aibă o funcţie de director general, fără să aibă nişte personal justificat în subordine.

Aşa că Bolojan vrea să reducă 178 de posturi din organigrama Senatului, deodată cu micşorarea flotei de maşini şi scăderea cu 20% a cotei de combustibil. Angajaţii de la Senat s-au prezentat prompt, huiduindu-l pe nebun – mai ales că umblă vorba prin târg că şi dincolo, la deputaţi, se vrea o Cameră mai aerisită cam tot cu 200 de posturi.

E drept, ştim foarte bine cum e cu tăierile pe hârtie. Dar a fost frumos să văd cum agitau nişte duduiţe pe holurile Parlamentului – cea dintâi cloaCĂ CARE trebuie asanată dacă se vrea o reformă serioasă în ţara asta. Putreziciunea, incompetenţa şi nesimţirea sunt prea mari acolo. Iar dacă, totuşi, Bolojan chiar vrea să mai cureţe din uscături, de dragul unor măsuri coerente şi nu pentru a face loc altor pile, atunci merită o bilă albă (nu un vot, că mai e mult până acolo).

Am lăsat pentru final ştirea care chiar m-a mişcat azi: s-a stins una dintre vocile emblematice ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Române, cea care în 1986 lansa în eter celebrul strigăt Apără Duckadam!... Suntem finalişti!... Foarte-foarte multă lume crede şi acum că finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla a fost comentată de Cristian Ţopescu – dar acesta primise interzis încă din 1983, când afirmase, după un meci cu Suedia, că ar fi bine să lăsăm jucători afară (urmare a faptului că echipe consacrate ale fotbalului european se interesau de jucătorii români, dar regimul Ceauşescu interpretase asta drept instigare la fuga din ţară).

Cutia cu voci s-a mai golit azi un pic. A murit Teoharie Coca-Cosma. RIP.

surse foto: mediafax.ro şi gsp.ro