Sprint review

Nu e uşor să scrii o carte. Nici măcar atunci când acţiunea o ştii deja – pentru că ai trăit-o.

În cele 39 de episoade de până acum din Atelier am strâns 81 de pagini, după care m-am lovit de un writer’s block. Povestea nu s-a mai legat.

Ca un băiat finuţ ce sunt, crescut în cel mai armonios spirit Agile, am decis că nu mă confrunt cu o criză, ci am în faţă o oportunitate. Pur şi simplu, am ajuns la capătul unui sprint – fiind momentul pentru inspect & adapt.

Şi cea mai bună dovadă că, uneori, cel mai bun lucru de făcut este să te dai câţiva paşi înapoi şi să priveşti lucrurile în ansamblu, este faptul că revelaţia am avut-o la plajă, în Salou.

De asta am fost mai puţin prezent în ultima săptămână, fiindcă mi-am luat timp să recitesc tot ce-am scris până acum, să corectez, să modific şi să rearanjez bucăţile de text.

Rezultatul acestui proces este un al doilea draft, din care lipsesc 14 pagini din materialul iniţial. Povestea am început-o din alt loc şi mi se pare mult mai fluidă în noua formă. Iar ca să-mi facilitez întoarcerea la scris, am ajuns cu acţiunea în exact acelaşi punct ca pe blog, astfel încât lucrurile să continue cu sens şi acolo, şi pe laptop-ul meu. Ca bonus în toată “vânzoleala” asta, am găsit un nou unghi din care să abordez punctul în care m-am blocat prima dată.

Nu mi-a fost uşor să renunţ la cele 14 pagini. Sunt acolo amintiri pe care le credeam pierdute şi pe care m-am bucurat enorm să le regăsesc şi să le pun pe foaie. Părticele din viaţa mea şi din ceea ce sunt – care, în mod normal, şi-ar avea locul într-o carte până la urmă despre mine. Însă, la o a doua citire, mi-am dat seamă că aruncau povestea în tot felul de direcţii, distrăgând atenţia de la firul narativ principal. Aşa că le-am păstrat în folderul cu ciorne, dar le-am tăiat din document.

Acum sunt gata pentru un nou sprint. Cu atât mai mult cu cât unele discuţii pe care le-am avut recent mi-au întărit convingerea că proiectul ăsta trebuie să meargă mai departe.