Plaja din Salou este orientată pe direcția est-vest, astfel că soarele își începe ziua în spatele unor clădiri, iar mai târziu își petrece noaptea ascuns după culmile munților Cardó și Boix. Prin urmare, nu aici e locul pentru răsărituri sau apusuri dramatice. Chiar și așa, însă, într-o zi senină (cât de cât) deasupra munților, soarele oferă o imagine reușită…
...ca apoi, de dincolo de vârfurile muntoase, să coloreze fuioarele de nori de pe cer.
După căderea întunericului, Salou se mândrește cu puzderia de fântâni luminate — și încă funcționale.
Esplanada de la malul mării se umple de vilegiaturiști sau localnici ieșiți la plimbarea de seară. Față de acum 13 ani, abia auzi ici-colo un pic de rusă. Astăzi stațiunea e copleșită de francezi și de britanici. Ceea ce nu e neapărat rău… minus accentul groaznic al celor din urmă.
Una peste alta, Salou a rămas aceeași stațiune primitoare pe care o știam, cu unele modificări destul de importante, cum ar fi faptul că au scos gara din oraș și au mutat-o în afara stațiunii, la 20 de minute de mers pe jos.
Cofetaria, cea cu inghetata extraordinara, de peste drum de plaja e la loc ?!?! 😂😂Pff, acum vreo 20 de ani cum am asteptat noi rasaritul si cum Tati ne spunea sa il sunam cand incepe ☀️sa iasa din apa 🤣🤣