Revelionul Lambada
Ca într-un comentariu literar despre punţile traversate de Harap-Alb în drumurile lui iniţiatice, anul nou 2025 ne-a găsit undeva deasupra râului Vltava, între Oraşul Vechi (Staré Město, pe malul estic) şi Malá Strana (Cartierul Mic de la poalele Castelului, pe malul vestic) – pe Podul Carol din Praga.
Anul nou 2024 l-am sărbătorit pe rit vechi, în Maldive.
Isprăvi considerate ca lipsite de solidaritate de către oamenii cei mici din fruntea ţării româneşti. Hotărând ei că banii aceia ar sta mai bine în găleata plină de găuri vistieria statului, ne-au tăiat din venitul anual al familiei aproape cinci mii de euro.
Aşa că anul nou 2026 ne va găsi acasă, făcând Revelionul pe canapea, ca altădată.
Când eram mic, seara dintre ani însemna, invariabil, o masă mare în sufragerie – a noastră sau a lor – alături de familia Olaru. La ora cuvenită, ieşeam pe balcon, desfăceam şampania şi aruncam artificii de la etajul cinci (sau şapte, dacă eram la ei). Apoi bărbaţii rămâneau să fumeze, femeile povesteau în bucătărie, iar noi, copiii, ne retrăgeam în jurul jocurilor pe calculator sau consolă Sega.
Ceva mai târziu, adulţii au început să-şi dea întâlnire pe la restaurante şi serate dansante. Eu rămâneam acasă cu V. şi, după ce îl culcam, butonam televizorul până adormeam. Apăruseră Pro TV şi Antena 1, astfel încât programele de Revelion aveau acum şi Doru Octavian Dumitru, Divertis ori Vacanţa Mare – pe lângă consacratele momente, schiţe şi scenete de la TVR.
Într-o singură noapte am uitat şi de somn şi de umor, când am nimerit la miezul nopţii peste ceva post nemţesc cu o emisiune cu reportaje pornografice. Am văzut atunci nişte lucruri, filmate din nişte unghiuri de-a dreptul halucinante, care m-au bântuit mult timp… Noroc că a fost Blitz in einer Flasche, cum ar spune englezul dacă ar vorbi germana. Adică,
oricât am mai căutat, n-am mai găsit grozăviile acelea în anii următori. Am trecut emisiunea aia pe lista marilor lucruri pierdute ale copilăriei – alături de un episod din Tom şi Jerry.
Oare câţi ştiu – sau îşi mai aduc aminte – că, înainte de 1989 (atunci când ne era mai bine, desigur), noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie era singura în care transmisiunea televizată era neîntreruptă, spre deosebire de restul zilelor, în care aceasta era de doar câteva ore… Spre exemplu, vedeţi mai jos cum arăta programul zilei de sâmbătă, 30 decembrie 1989, cu doar cinci ore şi jumătate de emisie:
de la 13:00 la 15:00, apoi
de la 19:00 la 22:30.
De remarcat titlul pus în chenar (de mine). Sunt convins că Grindeanu poate să vorbească la orice oră din zi şi din noapte despre aceeaşi creştere a nivelului de trai ca obiectiv fundamental al Partidului PSD.
Programul de duminică până sâmbăta următoare era publicat în revista Tele-Radio. Mai jos, ultimul număr din 1989, pentru intervalul 24-30 decembrie. Astfel, ziua de 31 decembrie ar fi trebuit să deschidă primul număr al anului nou, însă primul Revelion al Televiziunii de-acum libere n-a mai încăput în gazeta Radioteleviziunii comuniste (deşi filmările pentru programul special fuseseră începute cu mult înainte).
Spre bucuria mea, am găsit pentru comparaţie primul număr din 1989, în care programul Revelionului 1988-1989 este detaliat pe nu mai puţin de opt pagini:
Un an mai târziu, Revelionul a fost – mai mult ca sigur – la fel de minuţios pregătit. O parte din programul special s-a filmat în perioada 12-17 noiembrie 1989, la Galeriile Comerciale „Omnia” din Ploieşti, unul dintre cele mai moderne centre comerciale din România la acea vreme. Au participat artişti precum Monica Anghel, Doru Căplescu, Cornel Constantiniu, Gabriel Cotabiţă, Silvia Dumitrescu, Viorela Filip, Loredana Groza, Marina Scupra, Angela Similea, Anca Ţurcaşiu, etc.
Însă evenimentele din stradă au făcut ca materialul să devină incompatibil cu noua realitate românească – după cum o dovedesc şi imaginile de mai jos, filmate pentru Revelionul 1990. Anul nou care n-a mai fost, exact ca în filmul din 2024 despre care am scris un pic aici.
Revoluţia din 1989 a lăsat, practic, Televiziunea Română fără program de Revelion. Editorii au fost nevoiți să taie toate momentele dedicate cuplului Ceaușescu și regimului comunist, consemnează adevărul.ro:
Am scos tot ce era forțat, tot ceea ce lumea nu mai voia să afle. S-au făcut găuri masive în program. Și-atunci am apelat la arhivă. Pe-afară se trăgeau obuze, gloanțe, iar noi, pe întuneric, pâș-pâș, căutam în arhivă programe frumoase din anii trecuți, pe care publicul să le revadă cu plăcere.
(Ioana Bogdan, realizator Varietăți în TVR)Am stat în acea noapte la pupitrul din regia de emisie, luam de pe o bandă sau de pe alta și montam direct în emisie. Iar între ele mai băgam o dată “Lambada”. Fericire că puteam băga “Lambada”! Am băgat muzică străină, altceva nu prea am avut ce face.
(Octavian Iordăchescu, fost redactor-șef Varietăți în TVR)
Piesa celor de la Kaoma se afla în topurile internaţionale de mai bine de un an în momentul în care românii au auzit-o prima dată, la sfârşitul lui decembrie 1989, scrie jurnalul.ro:
Era de neconceput să dai pulpiţe goale la televizor pe vremea lui Ceauşescu. În explozia de bucurie postdecembristă, a picat cum nu se poate mai bine. Ca om de televiziune, în sfârşit nu mai trebuia să fii stresat de fusta care se ridica deasupra genunchiului!
(Dumitru Moroşanu, realizator TV)Aş îndrăzni, chiar, să spun că Revelionul din acel an se poate numi Revelionul Lambada, de atâtea ori a fost dat în reluare clipul. Noi ştiam videoclipul de ceva vreme, dar nu-l puteam băga pe post.
Aveam muzică străină în televiziune, primeam pe fluxul de la Euroviziune. În acelaşi timp, casele de discuri internaţionale, care erau la curent cu ce se întâmpla în România, erau foarte interesate să ne ofere gratuit înregistrări. Nu din generozitate sau din solidaritate, ci pentru a fi primele care intră pe piaţa din România.
Era o îndrăzneală enormă, după o perioadă de cenzură extremă, să vezi fete mai dezbrăcate şi sexy, care să danseze provocator. “Lambada” s-a difuzat în disperare şi înainte, şi în timpul, şi după Revelion.
(Titus Muntean, realizator TV)
Jos Ceauşescu! s-a cerut în decembrie 1989… Nu vă fie frică, Ceauşescu pică! strigau cei care fluturau tricolorul fără stemă… Armata e cu noi! invocau civilii în faţa soldaţilor scoşi din cazarme… Două degete ridicate în semnul internaţional al victoriei (şi al păcii)… Şi apoi Losenta Lambada:
Cancao riso e dor melodia de amor / Um momento que fica no ar...
Cântec de râs și durere, melodie de iubire / O clipă ce persistă în aer...
Simbolurile libertăţii pe care românii au plătit-o cu sânge şi au trăit-o preţ de numai câteva clipe, în decembrie 1989.
LAMULŢEAN şi FIE CA NOUL AN SĂ la toată lumea!
Surse fără link în text: Amintiri din comunism
La multi ani! Nu uita povețele tinereții:); o emisiune la vremea ei/ face cât...:)))"!
La mulți ani, ca de la canapea la canapea!