Primul pas
Costel a început încrezător lupta cu cancerul. Era un tip pragmatic și știa că are acces la resurse inaccesibile oamenilor de rând (care făcuseră greșeala să se nască, dar mai ales să moară în România). Adică avea și banii, și conexiunile necesare în lumea medicală românească. La o adică, era prieten de familie cu unul dintre greii oncologiei ieșene.
La el s-a dus din capul locului și respectivul i-a zis că e, într-adevăr, un fel de bubă, dar nu ceva de speriat, și i-a prescris o schemă de tratament. Desigur, altele au fost cuvintele, mult mai sofisticate, dar efectul a fost același — o îndulcire a situației, care s-a dovedit nefastă mai târziu, când pragmatismul lui Costel i-a dus dosarul medical la Viena.
Acolo medicii i-au spus nu doar că situația era suficient de gravă, dar că protocolul prescris în România fusese extrem de păgubos, dacă nu chiar opțiunea cea mai proastă. Costel avea acum un handicap de câteva luni însemnate în lupta cu boala — dar s-a întors acasă și mai îndârjit să nu cedeze în confruntarea inegală.
De asemenea, s-a întors și cu două întrebări pentru prietenul lui: dacă percepuse gravitatea reală a problemei și, dacă da (pentru că asta a fost răspunsul), de ce nu avusese curajul să spună lucrurilor pe nume din primul moment. În schimb, lipsa de bărbăție a unui individ devenise marea vulnerabilitate a altuia.
Mi-am adus aminte de lucrurile astea — pe care Costel mi le-a povestit într-o seară de vară cu miros de tei, care ne uitase pe amândoi la o margine de stradă, depănând istorii — citind cum Curtea de Conturi a exprimat o concluzie cu rezerve privind modul în care ANAF respectă legislația fiscală în activitatea sa.
Auditul Curții de Conturi a constatat mai multe deficiențe, dintre care rețin aici:
evidenţa contabilă a veniturilor statului şi evidenţa analitică pe plătitori;
activitatea de soluţionare a cererilor de rambursare a TVA;
colectarea creanţelor bugetare din TVA şi impozit pe profit.
Cu alte cuvinte, România are un deficit bugetar catastrofal, este codașa Uniunii Europene la colectarea taxelor și impozitelor (în special TVA) — dar scriptele consemnează numai "deficiențe" și "rezerve în a trage o concluzie" despre ANAF.
Aceeași ascundere după deget care, câteva paragrafe mai sus, a atârnat greu în viața unui om, atârnă acum ca o uriașă piatră de moară de gâtul unui întreg aparat administrativ care nu se va face niciodată bine fiindcă nu va recunoaște nicicând că e bolnav, găunos, incompetent și corupt până în măduva oaselor.
Primul pas să vindeci o rană e să pui degetul pe ea și să recunoști că ea există. Pe șleau și fără ocolișuri.
Un pas pe care statul român nu pare că-l va face vreodată.
P.S. Pentru cine a ajuns mai târziu în Colțul cronicarului, despre cine a fost Costel și ce a însemnat el pentru mine am scris aici.