Parafrazându-l pe Yuval Noah Harari:
În 1934, oamenilor li se ofereau trei povești globale dintre care să aleagă: liberalismul la Vest, comunismul la Est și fascismul care se năștea între ele (Europa).
În 1964 mai aveau doar două: liberalismul și comunismul fuseseră mai puternice decât supra-omul (Der Übermensch).
În 1994 avea câștig de cauză o singură poveste. Comunismul a fost cel care s-a prăbușit. Gulagul nu a rezistat în fața supermarketului.
În 2024 pare că nu mai avem niciuna.
Nu e de mirare că elitele liberale, care au dominat o bună parte a lumii în ultimele decenii, sunt dezorientate. Să ai o singură poveste este cea mai liniștitoare situație dintre toate. Totul este cât se poate de limpede. Dar să rămâi brusc fără nicio poveste e înspăimântător. Nimic nu mai are logică.
Deci, între două conflicte deschise (Ucraina și Gaza) și altele mocnite; cu doi moși dincolo de ocean, unul apărând și dispărând de pe buletinele de vot, iar celuilalt apărându-i și dispărându-i coerența; cu o climă dată peste cap — 2024, povestea ta care va fi?
La multi ani!