Pilonul indecenţei

Scriam acum ceva timp despre indecentul pilon II de pensii – ajuns, cu un an înaintea majoratului, indecent de gras. 170 de miliarde de lei în iunie 2025. Nu e de mirare că statul salivează de mult timp cu ochii la potul ăsta "suculent".

Prin urmare, era doar o chestiune de timp până când pilonul să devină subiectul unei reglementări mai stricte. Cu atât mai mult cu cât, într-un fel, banii ăştia n-au ieşit niciodată complet de pe radarul statului. Acesta, în mărinimia lui, doar a permis ca o părticică din suma pe care ne-o ia pentru pensii să fie administrată într-un mod mai lucrativ, pe termen mai lung. Precum cetăţeanul de pe stradă, şi statul român şi-a creat cumva o rezervă din care să poată ciupi câte ceva la nevoie.

Şi ce nevoie mai potrivită şi mai îndreptăţită decât scoaterea patriei din nevoia financiară haznaua în care au băgat-o nişte oameni răi şi fără dragoste de ţară?... Aşa că nu mai poţi dispune cum vrei tu de banii puşi deoparte cu trudă, îi retragi când vrea statul, cum vrea statul – şi pentru privilegiul ăsta plăteşti şi o mică atenţie, în semn de recunoştinţă.

Cu alte cuvinte mai puţin poetice, ieşi la pensie la 65 de ani şi, dacă ai mai mult de 16.000 de lei în cont (rotunjit), vei retrage întâi 30% din banii ăştia, apoi diferenţa o vei încasa în tranşe lunare, timp de opt ani. De fiecare dată vei plăti statului 10% din tot ce depăşeşte pragul de 3.000 de lei.

Sau, mă rog, asta e povestea care ni se vinde acum.

Citisem fugitiv pe undeva (Facebook, poate?) că formula de calcul ar fi ceva mai complicată şi noile reglementări ale guvernului înseamnă o pierdere reală de 12-13% pentru contribuabil… Cine ştie? Nici ei nu ştiu. ASF-ul (Agenţia de Supraveghere Financiară) sigur nu ştie. Ei n-au reuşit vreodată să explice modul în care se calculează valoarea unei poliţe de asigurare, ori cum au fost posibilele răsunătoarele falimente din piaţă.

Însă adevărată măsură a indecenţei se vede la pilonul III de pensie. Bani pe care tu îi economiseşti separat, voluntar – şi din ce ţi-a mai rămas după ce i-ai dat statului partea sa statul ţi-a luat deja jumătate din venit (45%, la un calcul simplu, însemnând 10% impozit propriu-zis pe salariu + 25% CAS (asigurări sociale, deci pensii, inclusiv pilonul II) + 10% CASS (asigurări de sănătate)).

Aceşti bani, care – odată achitate impozitele de mai sus – NU mai sunt pe radarul statului, vor fi taxaţi în mod similar pilonului II. Deci tu munceşti, tu-ţi faci planurile de economisire, tu te căzneşti să te menţii cu plăţile în grafic – iar la final statul îţi impune cum şi când te poţi folosi de ei. Bineînţeles, în schimbul unui comision modic de 10%, pentru CASS, maică, nu aiurea…

Această dublă taxare – sau poate tripla, dacă ne gândim, spre exemplu, la TVA-ul care te urmăreşte peste tot unde plăteşti pentru ceva – este dovada indecenţei morale a statului român faţă de cetăţenii săi. Îngroşată apoi monstruos de lipsa de transparenţă în cheltuirea banului public luat cu atâta nonşalanţă din buzunarul contribuabilului, şi de nesimţirea cu care incompetenţa şi nemunca din sistemul bugetar sunt răsplătite cu prime, indemnizaţii şi sporuri obscene.

Aici, la noi, toate calităţile sunt defecte şi toate defectele sunt calităţi, între cuvânt şi faptă există un divorţ total, înscris ca zestre genetică în ereditate. Conştiinţele (morală, politică, a răspunderii profesionale) nu funcţionează decât în ilegalitate, pe şoptite, după colţ. Proştii sunt deştepţi, lichelele sunt cinstite, ageamiii sunt cei mai pricepuţi.

Aici, la noi, doi boi trag căruţa înainte şi alţi doi boi trag invers, înapoi. Minunea constă în faptul că, totuşi, căruţa merge. Înainte? Înapoi? Părerile sunt împărţite. Însă căruţa merge cu orice preţ, conform unei legităţi istorice, ireversibile, veşnice.

Ion D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal.

Drept încununare a sistemului ticăloşit, guvernul a declarat că soarta pilonilor II şi III se va aplica şi pilonului IV – pensiile ocupaţionale, o sofisticăţenie de care mulţi nici n-au auzit. Şi nici nu trebuie. Important nu e să ştii. Doar să plăteşti.

Acestea fiind spuse, orice lamentare despre soarta pensiei românului de rând este, de fapt, complet inutilă. Până se vor pensiona cei care acum contestă cel mai vocal inferenţele statului în economiile cetăţenilor, regulile se vor mai schimba de câteva ori. Iar creşterea vârstei de pensionare până spre 70 de ani este, cred eu, o chestiune de când şi nu de dacă. Odată cu creşterea speranţei de viaţă, tot mai multe ţări vor face pasul ăsta (Danemarca deja l-a făcut). Şi cum românii sunt neîntrecuţi în a face lucruri pe care le văd la alţii, indiferent dacă ne folosesc sau nu… cine mai prinde pensia dă o bere!

P.S. Despre preţul libertăţii cu orice preţ vă invit să citiţi un articol scris cu o doză sănătoasă de scepticism.