P…a noastră cea de toate zilele
Dar nu AIA la care sunt convins că v-aţi gândit imediat
Pentru că munca m-a adus din nou prin Bucureşti, m-am pus la curent cu ce s-a mai întâmplat zilele astea pe-aici. Aşa am aflat că luni, 18 noiembrie, a avut loc European Digital Commerce Summit 2024. La eveniment a participat şi directorul general al Poştei Române, Valentin Ştefan – care a făcut următoarea declaraţie:
Vom închide oficiile poștale.
Miza pentru care încă le ținem deschise este că totuși încă avem oameni pentru care avem o datorie morală, care și-au dedicat viața Poștei Române. Sunt oamenii care au lucrat 30-40, unii chiar 50 de ani pentru o companie și nu poți sa le spui: “de mâine caută-ți de lucru”.
Așa că gradual începem sa le închidem, să reducem activitatea în oficiile poștale.
[…] sigur ne dăunează la reputație, la imagine, dar oficiile poștale nu sunt profitabile și nu au niciun viitor. Deci o să le închidem, reducem activitatea, închiriem spații, facem mai mulți bani din închiriere decât din vânzarea de timbre și transformăm compania într-o companie modernă.
(sursa: economica.net)
Ca acum fix două luni, mi s-a părut pentru o clipă că Poşta Română şi-a înţeles menirea. Dar numai pentru o clipă – mă rog, o zi, cât a trecut până ce instituţia a transmis un comunicat către Agerpress:
Poşta Română nu ia în considerare reducerea prezenţei sale în ţară, prezenţă pe care şi-a consolidat-o în ultimii ani, când pentru prima oară, în anul 2023, a reuşit să aibă cel puţin un salariat în fiecare UAT din România. Închiderea oficiilor poştale nu reprezintă o prioritate pentru Compania Naţională „Poşta Română” S.A. Închiderea şi deschiderea de subunităţi poştale este un proces continuu, început în urmă cu 34 ani. Anual, aproximativ 500 subunităţi poştale sunt închise, în timp ce multe altele se deschid.
În declaraţiile sale, Directorul General a ţinut să sublinieze faptul că unele oficii poştale sunt neprofitabile şi că toate companiile de poştă din Europa au adoptat o politică de reducere a prezenţei teritoriale prin oficii poştale. Poşta Română se înscrie în acest trend de modernizare a companiilor de poştă prin transformarea prezenţei poştale din România dintr-o prezenţă mixtă de subunităţi proprii, închiriate sau în regim de semi-franciză, într-o prezenţă PUDO (pick-up drop-off points) în sistem propriu sau în regim de franciză.
Unul dintre obiectivele principale ale conducerii Companiei Naţionale „Poşta Română” este acela de a asigura un management performant şi de a creşte constant veniturile companiei prin decizii economice potrivite, care să nu afecteze în mod negativ beneficiarii direcţi, ci, dimpotrivă, să genereze resurse suplimentare care să fie reinvestite în modernizarea, transformarea şi adaptarea companiei la una a viitorului, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani.
Deci, un om a venit şi a spus clar şi răspicat că aşa nu se mai poate şi se vor lua nişte măsuri concrete de eficientizare – doar ca imediat sistemul instituţia să intervină şi, învelind povestea într-un limbaj de lemn («trend de modernizare», «decizii economice potrivite»), să spună că schimbarea NU e o prioritate. Practic, e mai important că Poşta a reuşit să aibă măcar un salariat în fiecare comună din România, decât că 1.000 de ghişee poştale rurale cheltuie fiecare aproape 8.000 de lei în fiecare lună ca să genereze un venit mediu de numai 1.700 lei (cifre luate din acelaşi comunicat). Adaptarea companiei la una a viitorului înseamnă, prin urmare, să cheltui de cinci ori mai mult decât încasezi.
Să se revizuiască, primesc – dar să nu se schimbe nimic! e o replică faimoasă din Caragiale.
Vai de p…a noastră! zice, în schimb, românul de pe stradă. Şi de data asta, da, e AIA la care vă gândiţi. Pentru că Poşta Română e doar un exemplu – dintre atâtea altele – de “gospodărire” a României, «într-un proces continuu, început acum 34 de ani».