Oh, snap!

În taskbar-ul de Windows piratat al unui student la marketing de la sfârşitul anilor 2000 se găseau, obligatoriu, următoarele aplicaţii deschise:

• O pagină de Word şi/sau una de PowerPoint, pentru vreunul din proiectele în lucru;

• Un browser web cu cine ştie câte tab-uri deschise, în vederea documentării pentru respectivul proiect;

• O instanţă de ODC, pentru descărcarea de informaţii necesare unei bune desfăşurări a vieţii de cămin: manele muzică, filme porno şi jocuri;

• Winamp, pentru eliminarea zgomotelor şi asigurarea unui fundal sonor adecvat efortului creator-academic;

• Yahoo! Messenger, clientul de instant messaging aflat în plină glorie, indispensabil nopţilor de proiecte de facultate.

Multe dintre nopţile albe pe care le-am strâns lucrând la temele închipuite de extrem de inventivii profesori de la catedra de Marketing au fost mai suportabile (şi chiar mai productive) datorită Y!M-ului. Discuţiile care se înfiripau acolo mă ţineau treaz şi funcţional mult timp după ce termina raţia obligatorie de doi litri de Cola. Unele conversaţii s-au transformat în prietenii virtuale, care au continuat şi după ce am terminat facultatea, in 2007.

O asemenea prietenie prin corespondenţă electronică a fost cu D., o tipă cam de-o seamă cu mine din Sibiu, cu care păstram legătura activ chiar şi un an mai târziu, după ce mă angajasem în bancă. Apoi ea a plecat cu nişte prieteni la muncă în Scoţia şi legătura s-a rupt.

Nu e prima conexiune de acest fel pe care am pierdut-o.

Câţiva ani mai târziu, pe serverul unui MMORTS (massive multiplayer online real-time strategy game), ne-am găsit o gaşcă de 20 de oameni din toată ţara care ne-am transformat într-un band of brothers virtual. Interacţiunea noastră colectivă depăşea cu mult sfera de interes a jocului şi chiar făceam planuri să ne întâlnim în viaţa reală.

Când s-a deschis un nou server, am migrat in corpore acolo, planificând la minut momentul înscrierii noastre în noul joc. Însă oricât ne-am străduit să ne sincronizăm, ne-a fost imposibil să refacem echipa din vechea lume. Lipsiţi de fundamentul relaţiilor din joc, relaţiile din afara lui s-au destrămat şi ele repede.

Dar e prima conexiune de acest fel care a reapărut din neant, după nu mai puţin de 17 ani. Şi într-un mod cât se poate de ciudat.

Azi-dimineaţă am găsit un mesaj pe chat-ul Facebook (unde am un cont din 2008, neactualizat tot de atunci – dar care şi-a regăsit utilitatea recent, facilitând circuitul cărţilor şi seturilor Lego în natură):

Dar nu asta – visul – mi s-a părut chestia cea mai intrigantă (deşi sunt convins că nici măcar soţia mea nu m-a visat, că aş fi alesul, chiar şi după ce ne-am mutat împreună, în prima noastră chirie).

Tot azi-dimineaţă, cu vreo oră înainte să primesc mesajul, eram în trecere prin faţa unui televizor deschis pe Pro TV. Veşnica Neti Sandu citea zodiile. Nu sunt fan TV, cu atât mai puţin al horoscoapelor, dar chiar atunci se vorbea despre Berbec – şi am reţinut următoarele:

— O cunoştinţă veche, de care nu mai ştiaţi nimic de foarte mult timp, va reapărea în viaţa Dumneavoastră.

Well, D. nu e chiar o cunoştinţă veche. Dar odată am povestit multe şi mărunte împreună, conversaţia s-a rupt brusc odată cu plecarea ei în Scoţia – şi m-am întrebat de câteva ori ce-o fi făcut în noua ei viaţă, dat fiind că am câţiva prieteni buni plecaţi de mult timp în Marea Britanie… Şi-apoi, se mai întâlnesc oamenii după ce s-au răsfirat în toate zările lumii, dar parcă nu cu atâta anticipaţie…

Hmmm… N-am să dau drumul teoriilor despre energiile universului, ori despre coincidenţele care există sau nu. Însă reţin întâmplarea ca pe o dovadă în plus că trăim într-o lume care înseamnă mult mai mult dincolo de ceea ne spun simţurile noastre banale despre ea.

La fel, rămân ferm convins că GIF-ul Oh, snap! al Yahoo! Messenger e unul dintre cele mai reuşite emoticoane animate ever.

P.S. Oh, snap! este o expresie din slang folosită pentru a exprima surpriza, entuziasmul – câteodată dezamăgirea –, ca răspuns la un eveniment neaşteptat, impresionant, chiar şocant.