O așezare a Orientului
Minuscul tratat de urbanism ieșean
Cuvintele de mai jos nu-mi aparțin. Dar ca unul care, acum mai bine de 20 de ani, s-a aciuat în Iaşi — cu cele şapte coline; cu teiul şi plopii fără soţ ai lui Eminescu; cu cei trei ierarhi păzind Palatul Culturii; cu bojdeuca lui Creangă; cu mâncăruri straşnice pe sub bolţi reci; cu toate universităţile, reperele şi clişeele lui — am găsit în ele o radiografie foarte pertinentă a oraşului meu adoptiv. Chiar dacă dintr-un alt secol.
Iaşii erau şi-n vremea aceea un oraş vechi şi cu faimă.
De o sută şi mai bine de ani aflîndu-se capitală statornică a Moldovei, mahalalele i se umflaseră, uliţile din mijloc i se îmbulziseră de case nouă ale negustorilor şi boierilor, iar Curtea Domnească îşi înoise turnul, rîndurile de sus şi odăile oştimii.
Totuşi, cu tot sporul lui şi mai ales cu toate strălucitele-i lăcaşuri dumnezeieşti, rămăsese o aşezare a Orientului.
Nu se cunoştea, în rînduiala sau mai degrabă în neorînduiala uliţilor lui, nici un plan. Fiecare pămîntean, aşezător în el, fie boier, fie prost, punea să i se clădească, rareori cu mistria, şi mai ales cu toporul, acareturile şi casa după fantazia momentului, avînd chiar o deosebită plăcere să întoarcă dosul ori coasta cătră alţii, ghiontindu-i, aşa că, fiind casele ca de un vînt vesel semănate, în chipul cel mai capricios, în grădinile şi ogrăzile lor, trecătorul se rătăcea, ca să găsească ce-i trebuia, în uliţi, ulicioare şi fundături cotite, printre garduri de nuiele, zaplazuri dărîmate, ziduri risipite, bălţi urît mirositoare şi mlaştini de cişmele, urmărit de urlete şi zăpăituri întărîtate. Lîngă o curte de cărămidă şi piatră de Orhei boiereşte răsfăţată, se tupila o căsuţă strîmbă de bîrne acoperită cu paie ori cu stuh. De multe ori căsuţa avea o podoabă de flori înaintea uşii, pe cînd curtea de alături, pustie, lăsa să i cadă tencuielile şi olanele şi să i atîrne ca aripi moarte ferestrele.
Asemenea mărit şi slăvit tîrg părea că nu ţine să fie curat şi spălat, nici să-şi arate faţa: dimpotrivă. Şi nici nu voia să amăgească pe străinii iubitori de forme goale.