Idiotul

Nu, nu e despre Dostoievski.

Disclaimer:

Nu i-am citit pe clasicii ruși.

Nici pe Dostoievski, Tolstoi, Gogol (dar unele dintre piesele lui de teatru merită căutate pe YouTube, pentru niște înregistrări radiofonice de excepție cu marile voci ale scenei românești) sau Bunin (primul scriitor rus laureat al premiului Nobel).

Și nici pe Cehov, Bulgakov, Nabokov, Turgheniev, Soljenițîn sau Pușkin).

Conform DEX, idiot înseamnă imbecil, cretin, prost, neghiob, tâmpit, stupid, nerod, netot, debil mintal.

Sau, altfel spus, idiotul sunt eu.

Pentru că mai cred încă în simțul civic.

Pentru că sunt de părere că — în pofida tuturor incapabililor, siniștrilor sau agramaților care pun semnul de egalitate între administrarea țării și umilirea locuitorilor ei — stă în puterea cetățenilor să-și facă viața un pic mai ușoară, cu un pic de bun-simț.

Pentru că refuz să înțeleg că o atitudine civică, o luare de poziție nu fac decât să te expună și să-i întărâte pe ceilalți împotriva ta.

Pentru că mi-e imposibil să accept că pretinsa societate civilă românească se va zbate încă mult și bine în troaca meltenismului din care refuză cu îndărătnicie să iasă.

Și pentru că sunt atât de naiv să cred că speak-up attitude are vreo valoare dincolo de training-urile corporatiste. Văd cum oamenii care gândesc, au inițiativă și — cel mai grav — pun întrebări nu sunt priviți cu ochi buni și nu mă învăț minte.

Nu urmează niciun exemplu de situație concretă. Scriu pentru că simt nevoia să mă descarc… De fapt, nu-mi dau seama dacă sunt nervos pentru că (mi) se întâmplă lucruri, sau pur și simplu îmi plâng de milă pentru inadptatul care sunt.

Îmi vine în minte o scenă de pe Zlatni Raț, una dintre plajele renumite ale Croației, de pe insula Brač — când o femeie și-a adus băiețelul de cinci-șase ani la marginea apei, i-a dat slipul jos și l-a pus să se pișe în apă, printre toți oamenii de pe mal. Când i-am atras atenția că gestul e cel puțin deplasat, m-a repezit imediat: ce am cu ea, că doar toată lumea face asta?… Și, într-adevăr, nimeni nu i-a spus nimic. Doar eu m-am trezit să-i stric zenul.

Ori poate mi-e doar ciudă că eu știu numai să muncesc onest și nu să mă descurc precum orice român vrednic; că urăsc minciuna, bădărănia și violența — și am fost învățat să-mi văd de viața mea, ca și alții să-și vadă de-a lor.