Încă două intrări în colecţia de haiku-uri care nu sunt chiar asta, dar merită să fie puse pe-un perete, într-un colţ de internet. Tranşa precedentă – aici.
Să ai curajul să spui da,
Să ai curajul să spui nu,
Şi-n încercarea cea mai grea
Să fii mereu acelaşi tu.
(Anonimă la radio)
Am prins-o săptămâna asta la un matinal de radio, în maşină cu cei mici, în drum spre şcoală. Sună ca un slide motivaţional dintre cele care circulă cu duimul pe Facebook, dar am reţinut-o pentru ideea de a fi autentic — o trăsătură tot mai greu de găsit prin preajmă.
Eu cred că suntem un popor vegetal —
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
(Ana Blandiana)
O întrebare cu dedesubturi mult prea subtile, zic eu, ca să circule pe Facebook. Cumva, nici nu prea ar fi avut cum, pentru că dilema îi aparţine Anei Blandiana dintr-o perioadă în care asemenea gânduri erau incompatibile cu idealul comunist pentru România — singurul care putea fi diseminat în rândul maselor scăpate astfel de grija de a gândi. Partidul se ocupa de tot.