În prezent, omul deversează în mediul înconjurător mai mult plastic decât păstrează pentru el însuși… ÎN el însuși.
Geografia mereu surprinzătoare a planetei se poate “lăuda” cu nu mai puțin de șapte insule artificiale formate din deșeuri, în mare parte plastic. Cea mai extinsă are de șase ori suprafața României și este vizibilă din spațiu.
(sursa foto: qtassist.com)
Se preconizează că, până în 2050, cantitatea de plastic din oceane o va depăși pe cea a biomasei. Plasticul a devenit o componentă inseparabilă a existenței umane.
Până când ne vor omorî de tot, însă, plasticul și materialele similare obținute din petrol pot prilejui niște experiențe tare distractive. Nu-mi aduc aminte când am sărit ultima dată după niște baloane…
…și niciodată până azi nu m-am răcorit într-o piscină umplută cu bile din plastic.
Muzeul Baloanelor are o premisă simplă: arta este gonflabilă. Iar dacă nu este chiar artă, ci undeva la limita dintre experiment senzorial și kitsch, asta nu este o problemă pentru a trezi copilul din tine.
Așadar, un caz clasic de what kills me makes me feel alive. Sau poate invers, ce mă ține în viață mă și entuziasmează — aerul. Fiindcă degeaba ai formele din plastic, latex sau cauciuc, dacă nu ai cu ce să le umfli.
În orice caz, o experiență plină de energie și interacțiune, peste care am dat din prostie, la picioarele Montjuic-ului, cel cu fântânile rămase fără apă — și cu o terasă numită sugestiv (și, dintr-odată, retro) Les Cascades, amplasată lângă havuzurile acum pline de praf.
Haha, faină observația cu aerul!