Film – Squid Game 3

Final de K-drama pe Netflix

Producţiile Netflix au o "magie" a lor: după ce au făcut ceva bun sau promiţător, dau cu băţu-n baltă şi continuă să facă doar de dragul de-a fi făcut – remarca perfectlight în legătură cu o altă serie marca Netflix, renăscută de curând.

Ultimele şase episoade din Squid Game (numite pompos sezonul 3) vin să întărească această observaţie.

Nu aveam nevoie nici de cele şapte episoade de dinainte (respectiv sezonul 2). Totuşi, au găsit câteva idei care să le facă interesante. Dar finalul a fost de-a dreptul dezamăgitor:

• Sezonul doi i-a pus unul lângă altul pe răzbunătorul Gi-hun şi (de)mascatul-şef, fără să ofere vreo explicaţie pentru episoadele petrecute de Front Man în arenă, infiltrat printre jucători. Finalul îi rupe pe cei doi unul de altul şi… atât. Ideea că primul se impune moral asupra celui de-al doilea, câştigându-i respectul, este foarte "subţire" şi abia strecurată printre figuranţii ce dobândesc prim-planul (cu un timp de ecran, însă, prea scurt ca privitorul să ajungă să-i pese de aceste personaje secundare).

• În sezonul doi, poliţistul Hwang caută îndelung insula pe care se desfăşoară jocurile. Front Man este fratele lui şi ni se vinde ideea unei confruntări faţă în faţă a celor doi. Într-un final, nu se întâmplă absolut nimic.

• În sezonul doi, explicaţia pentru prezenţa jucătorului 246 în arenă este dorinţa acestuia de a câştiga banii pentru tratamentul fiicei sale, grav bolnave. În ultimul sezon, fetiţa se face bine şi fără miliardele calamarului. Lupta pentru supravieţuire a bărbatului şi eforturile soldatului 11 de a-l ţine în viaţă au fost, aşadar, inutile.

• Iar aşa-zisul twist cu jucătorul 222 nu face decât să strice orice surpriză legată de câştigătorul jocurilor – cu trei episoade înainte de final. Oricât de îndrăzneţ şi lacrimogen brutal ar fi scenariul lui Squid Game 3, infanticidul ar fi fost o alegere mult prea riscantă.

Cât despre găselniţa cu Cate Blanchett, care joacă ddakji (primul pas pentru a intra în competiţia calamarului) pe pământ american în ultima scenă a filmului, e doar o momeală ieftină. Primul sezon din Squid Game, cu amestecul său de tembelism infantil şi violenţă şocantă, a fost ceva complet neaşteptat. Sezonul doi părea că va aduce un plus de adâncime psihologică – doar ca sezonul trei să-l anuleze complet. Nu cred că-şi mai au rostul alte variaţiuni pe aceeaşi temă.

But never say never.