Regia: Zack Snyder
Roluri principale: Sofia Boutella, Djimon Hounsou, Ed Skrein, Michiel Huisman, Staz Nair
Durata: 2h 2m
Dacă nu mă făcea atent Sebastian, nici nu știam că a apărut pe Netflix.
Spre deosebire de anul trecut, când Part One s-a lansat cu tam-tamul de rigoare, anul acesta Part Two a apărut cumva din senin, anonim și cam nebăgat în seamă — lumea fiind cu gândul la 3 Body Problem ori la Squid Game (pentru care un nou sezon tocmai a fost anunțat pentru a doua jumătate a lui 2024).
Și eu cred că Part Two și-a făcut un mare serviciu insinuându-se pe ușa din spate. Este atât de slab, încât ar fi fost de-a dreptul ridicol să intre cu surle și trâmbițe în lumina reflectoarelor.
Despre Part One am scris aici. Pe scurt, Cei 7 magnifici se întâlnesc cu Războiul stelelor într-o ciorbă reîncălzită. N-o fi fost ea — ciorba reîncălzită — prea gustoasă, dar tot mai avea ceva nutrimente. Spre exemplu, JC-1435 “Jimmy”, robotul pustnic.
Despre Part Two, însă, n-am decât un singur lucru de spus: titlul e foarte bine ales — The Scargiver. E atât de plictisitor, încât lasă urme (cicatrici, scars). Prima jumătate e un festival al recoltei — seceriș în slow motion. A doua jumătate e o bătălie cu alte slow motion-uri, cu unii care mor fără să trezească vreo emoție, și cu robotul Jimmy Coarne de Cerb picat dintr-un alt film (cine știe, poate unul mai bun; vocea lui Anthony Hopkins merită măcar atât).
Motivul pentru toate astea? Câțiva saci de grâu… Dintr-odată, ușurința cu care, într-o altă galaxie, Steaua Morții pulveriza planete întregi pare o binecuvântare!
După două ore de plictiseală cu în-ce-ti-ni-tooo-ruuul, supraviețuitorii de pe ecran își dau mâna și fac legământ că vor pleca în căutarea unei prințese pierdute, pentru salvarea imperiului. Chiar și Jimmy Sihastrul, robotul care dintr-odată renunță la coarnele de cerb (iar eu am renunțat la orice speranță pe care o mai aveam în privința lui).
În schimb, nu cred că supraviețuitorii din fața ecranului se vor alătura epopeii. Șase filme dintr-astea (câte ar avea Snyder în minte, dacă Netchix nu-și vine în simțiri) pot transforma un public viu într-unul catatonic.
Deci, nu. Nu, nu, nu. Nu.
Ah misto cu Squid Game, nu stiam