Film - Predator: Killer of Killers (2025)

Animație

Oamenii au avut mereu o curiozitate morbidă de a vedea luptători înfruntându-se pe viață și pe moarte în arenă. Și nu sunt singurii din univers. Războinicii Yautja au aceeași pasiune pentru întrecerile gladiatoriale. Și, la fel ca în amfiteatrele antice, cele mai entuziasmante sunt confruntările dintre combatanți umani.

De data aceasta, în arenă sunt aduși trei luptători: o căpetenie vikingă din Scandinavia anului 841, un ninja din timpul Japoniei feudale și un tânăr pilot-aspirant de avioane din timpul celui de-al doilea război mondial. Cine îi învinge pe ceilalți doi îl va înfrunta pe șeful Yautja, având șansa să devină killer of killers.

Aceasta e premisa, și totodată finalul, filmului de animație al lui Dan Trachtenberg (cel care a revigorat franciza Predator cu Prey, în 2022).

Până acolo, îi cunoaștem pe cei trei gladiatori în câte un segment dedicat, cu titluri edificatoare pentru stilul de luptă al fiecăruia (The Shield, The Sword, The Bullet), ce relatează nu doar întâlnirea personajului cu extraterestrul pe care l-a ucis (“câștigându-și” locul în arenă), cât și drama interioară a fiecărui protagonist. Trei episoade care converg într-o secvență de final — și Killer of Killers e practic o mini-serie Love, Death & Robots Predators în patru acte.

Filmul arată excelent, grafica amintind de Arcane și trilogia (în curs de finalizare) Spider-Verse. Vocile, efectele audio și coloana sonoră creează suficientă emoție, iar acțiunea este intensă, violentă, sângeroasă și explozivă. Ca și cum ai urmări pe ecran, necenzurate, luptele lui Făt-Frumos cu zmeii și căpcăunii din basmele copilăriei.

Ca să funcționeze, filmul face unele presupuneri la limita credibilității. Spre exemplu, o navă spațială yautjiană este la fel de simplu de pilotat precum un avion de vânătoare din 1942, dar am descoperit că e ușor să ignori asemenea puncte slabe dacă acțiunea te ține lipit de ecran. Și Killer of Killers are câteva secvențe aeriene care l-ar face pe Tom Cruise să tremure în chiloți, cu tot cu alter-ego-urile lui, Pete “Maverick” Mitchell și Ethan Hunt.

Deci da, neașteptat de distractiv, o dovadă în plus că unele titluri clasice pot găsi un suflu nou în formă animată (vezi Terminator Zero). Nu sunt neapărat un fan al francizei Predator, dar am devenit curios să văd ce va face Trachtenberg cu Badlands, ceva mai târziu anul acesta.