Film - Den of Thieves 2: Pantera (2025)
Regia: Christian Gudegast
Roluri principale: Gerald Butler, O’Shea Jackson Jr., Evin Ahmad, Salvatore Esposito, Orli Shuka
Durata: 2h 24m
Americanii sunt obsedaţi de Italia, Franţa şi Spania. Câteodată am senzaţia că doar atât înseamnă Europa pentru ei, în această ordine. În ultimul lor film, băieţii de la Fast & Furious au făcut ravagii prin Roma cu o bilă uriaşă de fier. Urmărit peste tot de fantomele trecutului său violent, The Equalizer îşi găseşte oarecum liniştea sufletească pe coasta Amalfi – era de aşteptat ca un alt dur, Big Nick O’Brien (Gerald Butler), să aibă propria lui escapadă pe ţărmurile Mediteranei (Nisa, Sardinia, Cinque Terre).
Primul Den of Thieves (2018) şi-a câştigat adepţi ca un fel de remake low budget al clasicului Heat (1995). Gerald Butler şi Pablo Schreiber nu se ridică la înălţimea lui Pacino şi De Niro, dar filmul demonstrează destul de convingător (şi fără să simţi că au trecut aproape două ore şi jumătate) ce se întâmplă când o forţă de neoprit se loveşte de un obstacol de netrecut. Pentru un plus de savoare, twist-ul de final îl deconspiră pe pămpălăul filmului drept un geniu al spargerilor – şi-l trimite pe Ice Cube Jr. (căci despre el e vorba, pe numele din buletin O’Shea Jackson Jr.) la Londra, amuşinând o nouă pradă.
Thieves 2, însă, se răzgândeşte. Cu o scurtă escală pe aeroportul din Antwerp, cât să fure niscaiva diamante de-ale Mafiei italiene şi să facă o referinţă la un alt titlu de acţiune din anii ’90 (Ronin, 1998), Jackson Jr. ajunge la Nisa, lângă World Diamond Centre (care se află în realitate la… Antwerp). Scopul este, bineînţeles, un nou jaf îndrăzneţ, chiar în inima centrului de afaceri, într-o clădire considerată impenetrabilă fiindcă are… o singură ieşire şi şase paznici. Trupei i se alătură şi Big Nick, încă lingându-şi rănile după tevatura din primul film.
Rezultatul? Încă două ore ce trec repede alături de Butler, Jackson Jr., nişte hoţi meticuloşi din Balcani, o mână de poliţişti francezi, câţiva mafioţi din Sardinia, alţi hoţi, răniţi în orgoliul balcanic, o urmărire cu maşini şi împuşcături pe fundalul pitoresc al Coastei de Azur. La final am simţit că primul film a fost parcă mai fain – cel mai probabil datorită personajelor secundare mult mai interesante.
Pe de altă parte, îmi plac la nebunie scenele cu schimburi de focuri prelungite, în care decorurile se fac ţăndări ori se umplu de găuri fără să moară nimeni (un fel de gun porn, aşa), iar ciuruiala de final din Thieves 2 a avut un feel realist, de efecte speciale old school şi nu CGI-uri superficiale de care sunt pline ecranele.
Deci mi-a plăcut. Thoroughly enjoyable şi completely forgettable – ceea ce, aşa acum am stabilit recent, nu e neapărat rău.