Carte – Templul umbrelor. Minciuna lui Michelangelo (Igor Bergler, 2024)

Citindu-l prima dată pe Bergler, acum câţiva ani, l-am asimilat unui Dan Brown pe steroizi. Ca şi cum intenţia lui a fost să dea publicul pe spate cu un knowledge exhaustiv despre personaje istorice, scriitori, naratologie şi teorie literară, istoria cărţilor, istoria literaturii – şi mai puţin de a crea conţinut original.

Între timp, Bergler a renunţat la steroizi, astfel încât cu Templul umbrelor se apropie bara-bara de Brown. Cartea e un roman poliţist veritabil, cu un nou protagonist (detectivul Columbus Clay), cu o acţiune care se petrece în paralel şi apoi ulterior crimelor ritualice de la Vatican din precedentul volum, cu o comoară fenomenală îngropată sub unul dintre cele mai mari oraşe ale lumii – şi cu foarte puţine dezbateri despre istoria religiei şi locul creştinismului în ea.

E drept, intriga cărţii se naşte tot dintr-o “boacănă” a creştinismului: cucerirea spaniolă a Americii Centrale în secolul al 16-lea şi dispariţia civilizaţiei aztece, dar focusul lui Bergler este în prezent, când moştenirea aztecă vrea să-şi reclame întâietatea asupra statului mexican modern. O poveste îmbârligată, în care se amestecă ritualuri şi profeţii străvechi cu relicve sacre ale catolicismului şi temutul cartel Sinaloa – pe care Columbus Clay o descâlceşte cu ajutorul celuilalt personaj excepţional inventat de Bergler, profesorul Charles Baker. Interacţiunea celor doi se limitează însă numai la câteva conversaţii telefonice, astfel că legăturile Templului umbrelor cu Catedrala în flăcări sunt marginale, şi n-am înţeles rostul subtitlului Minciuna lui Michelangelo.

Una peste alta, un action-thriller în genul celor pe care Hollywood-ul le preia şi le adaptează pentru marele ecran. Adică enjoyable, but totally forgetable.