Regia: Robert Zemeckis
Roluri principale: Jodie Foster, Matthew McConaughey, William Fichtner, Tom Skerritt, John Hurt, David Morse, James Woods, Angela Bassett
Durata: 2h 30m
În cartea pe care tocmai am citit-o, viața unui băiețel blond este legată inexorabil de radio și magia undelor nevăzute. Fascinația cu care micul Werner ascultă o voce din eter ce vorbește despre tainele lumii și ale universului mi-a adus aminte de emoția cu care, pe la aceeași vârstă, așteptam programul pentru copii din serile de marți de la Radio România — cu teatru radiofonic și povestiri științifico-fantastice.
Totodată, romanul mi-a adus aminte de Contact, un film care acum 26 de ani mi-a prilejuit niște discuții foarte interesante cu taică-miu pe tema existenței extratereștrilor. Pornind de la pasiunea de radio-amatoare a unei fete, filmul avansează ideea unui prim contact cu o civilizație extraterestră, printr-un mesaj captat de radiotelescoapele de pe glob — care aruncă omenirea într-o frenezie religio-științifico-militară.
Ca multe dintre cărțile sau filmele SF reușite, Contact atinge teme esențiale pentru omenire: unicitatea umanității în univers, existența lui Dumnezeu.
Prima idee este atacată ferm și de mai multe ori:
— Mai există viață în Univers?
— Dacă n-ar mai exista, ar fi o uriașă risipă de spațiu.
…în timp ce filmul lasă ultimul subiect în suspensie. Totuși, după mai bine de 25 de ani, prin prisma disputelor religioase și antisemitismului reinflamate de conflictul dintre Israel/evrei și Hamas/arabi, tema este la fel de valabilă, cu un twist demn de aspirațiile omului de a explora spațiul:
Dacă, în eventualitatea stabilirii unui contact cu o civilizație extraterestră, omenirea trebuie să-și aleagă un reprezentant — acesta trebuie să creadă în Dumnezeu? Și dacă da… în al cui?
Un film cu actori buni (așa-mi dau seama că am îmbătrânit: văzându-l pe William Fichtner, un actor care-mi place foarte mult, într-un film de-acum un sfert de secol) și idei care pot fi scânteia oricărui debate între prieteni.
Abia aștept să văd filmul... mă mir cum de mi-a scăpat.
culmea ca ET exista și dacă ne bat la ușă nu o să știm nici să deschidem ușa. Dar cred ca vom ajunge sa bem o pălinca cat de repede cu ei.