Film - Carry-On (2024)
Regia: Jaume Collet-Serra
Roluri principale: Taron Egerton, Jason Bateman, Danielle Deadwyler, Sofia Carson, Theo Rossi, Dean Norris
Durata: 1h 59m
Ethan (Taron Egerton) visează să ajungă polițist — dar, între timp, în calitate de agent TSA (un fel de poliția transporturilor) pe aeroportul din Los Angeles, este constrâns să devină complicele unui geniu malefic (Jason Bateman). Ethan trebuie să treacă cu vederea un anumit bagaj la controlul de securitate, astfel încât o armă chimică să ajungă la bordul unui anumit avion — sau iubita lui însărcinată (Sofia Carson) va muri. Iar dacă încărcătura letală ajunge unde trebuie, 250 de oameni vor deveni victime colaterale ale unui elaborat asasinat politic. Ethan reușește să scape din postura de marionetă și, precum Bruce Willis în zilele lui bune, salvează ziua și pe oricine îi iese în cale. O mână de ajutor îi oferă și Elena Cole (Danielle Deadwyler), detectivul care pune cap la cap piesele complotului.
Carry-On are o intrigă simplă; personaje care se împart fără echivoc între bune și rele; un protagonist agreabil și un răufăcător calculat, glacial și, astfel, oarecum… simpatic; o acțiune liniară și acaparantă; finalul satisfăcător în care binele triumfă.
Cu alte cuvinte, Carry-On respectă rețeta simplă a unor titluri de succes din anii ‘80-’90, care au intrat în folclorul hollywoodian: Die Hard (primele două filme, din 1988-1990, depre care încă se mai dezbate dacă nu cumva sunt unele dintre cele mai bune filme de Crăciun făcute vreodată), Under Siege (1992), Speed (1994), Air Force One (1997). O performanță de care Carry-On este, totuși, departe — dar, chiar și așa, rămâne un proiect decent, cu care Netflix își mai spală din păcatele pentru care-l judecam nu demult.
Carry-On nu este perfect (dar care film de acțiune nu renunță când și când la logică pentru a-și duce “treaba” până la capăt?), nici prea-prea, nici foarte-foarte — în ton cu portofoliul regizorului Jaume Collet-Serra, veteran al filmelor de acțiune (cu Liam Neeson): Unknown (2011), Non-Stop (2014), Run All Night (2015), The Commuter (2018).
Acțiunea are ritm — nu este timp pentru aiureli woke — și știe ce vrea, chiar dacă realizează asta într-o manieră nu foarte credibilă. Prin urmare, Carry-On este o variantă neașteptat de bună pentru două ore de entertainment în fața unui ecran.