Eppur si muove!

Finalul trilogiei despre Schengen-eala tristă

Până la urmă, a zis şi preşedintele nostru ceva despre Schengen-eala tristă.

N-a zis mult, ca să nu-şi strice reputaţia, dar măcar n-a fost atât de high precum Marcel “The Man” Ciolacu:

Negocierea pe Schengen rămâne complicată. Am încheiat […] o întâlnire informală, la care ne-a invitat doamna von der Leyen, preşedinta Comisiei, a participat cancelarul austriac, premierul bulgar şi eu. […] am putut cu toţii să ne dăm seama că mai avem mult de negociat până la o decizie, evident satisfăcătoare pentru toate părţile, pentru că nu pot să îmi imaginez o decizie care este care este satisfăcătoare pentru o parte şi nesatisfăcătoare pentru altă parte.

Oare ce şi-au spus în realitate o tanti, un cancelar, un premier şi un preşedinte?

Oare preşedintele şi-a cerut scuze pentru The Man, care este pur şi simplu înnebunit să i se dea ceva – iar Air Schengen e numai bun să le ia ochii românilor lui obişnuiţi cu low-cost-urile şi învăţaţi să se mulţumească cu puţin, că-i mai bun decât nimic?

Oare cancelarul le-a spus că Air Schengen e o găselniţă grozavă în propriul lui joc electoral, fiindcă austriecii ştiu prea bine că migranţii nu vin pe calea aerului, ci pe rutele terestre?

Oare tanti i-a mulţumit preşedintelui pentru eforturile României – neprecupeţite până la sinucidere – de susţinere a Comisiei în lupta cu euroscepticismul în creştere?

Oare bulgarul şi-a râs în barbă şi a scris o nouă fabulă despre egalitatea dintre câini şi căţei?