Election Nation: Frag

Frag. Respectiv grenadă de mână cu fragmentare, în jargon militar (american, desigur, că nu ne dezicem de partenerul strategic). Asta a folosit poporul român duminică, împotriva vajnicilor săi politicieni – fragmentând voturile la alegerile parlamentare, astfel încât nicio grupare politică să nu poată revendica puterea.

La ora la care scriu, s-au contabilizat 99,92% din voturile din România. Mai trebuie adăugate la numărătoare 16 secţii de votare şi diaspora, dar – în mare şi făcând o medie simplă între Senat şi Camera Deputaţilor – clasamentul arată cam aşa (conform AEP):

22% - PSD
18% - AUR
14% - PNL
12% - USR
8% - SOS
6% - POT
6% - UDMR

Din punctul de vedere al cuiva care NU crede în niciunul din partidele înşirate mai sus, precum nici în vreunul dintre cele rămase în afara clasamentului, se pot trage unele concluzii:

USR este marele pierzător al acestui vot. Într-o Românie în care vârful lor bont de lance, tanti Lasconi, se vrea singura variantă la filele din povestea cu Călin-Nebunul (ca să fac o dublă aluzie la Eminescu, fiindcă nu ne dezicem de drogatul poetul naţional), USR pare mai mult o emoţie de moment decât un partid cu o bază solidă. Mai degrabă o iubire de-o vară la sfârşit de liceu, decât o dragoste pătimaşă capabilă să schimbe cursul unei vieţi. Cu atât de puţini votanţi declaraţi făţiş, e greu de crezut că nu vom avea un nou ESCU pe post de preşedinte.

Însă nu mă pot decide cine este câştigătorul acestui exerciţiu electoral.

Ar putea fi AUR, dar ascensiunea lor era oarecum previzibilă. Ar putea fi PNL, care, cum-necum, a ciupit locul trei. Ultimul cartuş al unui combatant grav rănit – sau o sforţare de revenire la viaţă sub efectul Bolojan?

Sau ar putea fi PSD. Sigur, nu mai sunt cifrele de altă dată, însă, după mult-trâmbiţatul vot anti-sistem de acum o săptămână, tot cineva din vechea gardă a ieşit în frunte. Într-un parlament fragmentat, orice alianţă de guvernare pare imposibilă fără PSD. Garda moare, dar nu se predă.

• La vremuri noi, tot noi – spune o vorbă. Şi parcă nimeni nu o rosteşte mai des zilele astea decât Victor Ponta, despre care zici că se află în plină campanie de relansare politică.

Cert este că o treime din parlament aparţine acum dubioaselor asociaţii de litere (şi oameni) AUR – SOS – POT. După cum spuneam şi în urmă cu săptămână, rezultatul primului tur al prezidenţialelor a deschis o fereastră de oportunitate şi aspiraţie a mizeriilor în parlament. Nişte malformaţii politice de văzut prin bâlciuri, nu în parlamentul unei ţări, ambalate politically correct într-un pachet “suveranist”… Mereu am spus că denigrarea monarhiei a fost una dintre marile greşeli ale României – dar alternativa “suveranistă” care ni se vinde acum cu AUR – SUS – POT este de un prost gust macabru.

Pirandă şi Rembo, mix de emanaţie mioritică împotriva bunului simţ.

Până la urmă, vox populi – vox dei. Mai rămâne doar ca tărâmul urşilor să-l încoroneze pe prinţul reptilienilor şi vom fi gata pentru nişte ani incredibili.