Election Nation: Bulă

Trăim într-o bulă.

Eu trăiesc într-o bulă, fiind aproape ignorant în materie de social media. Exist pe LinkedIn, că-mi caut de muncă; scriu pe Substack în scop terapeutic; postez pe două grupuri de Facebook anunţuri cu LEGO-urile copiilor pe care vreau să le vând. Dincolo de asta, îmi sunt străine Instagram, X sau TikTok. Aşa că din bula mea nu aveam cum să-l văd venind pe Călin Georgescu, noul aproape-preşedinte al României.

Analiştii şi sondorii de opinie ai lui peşte prăjit trăiesc într-o bulă. Nici ei nu l-au văzut venind pe nenea ăsta. Eu nu l-am văzut pentru că nu m-am uitat, dar ei s-au uitat – e chiar treaba lor – şi tot nu l-au reperat.

Foarte mulţi români trăiesc într-o bulă. Cea în care dincolo de social media nu prea mai există mare lucru. Cu atât mai puţin gândire proprie. Unii mor încercând să facă şi ei ce-au văzut pe TikTok la alţii. De ce ne miră că, asaltaţi de un mesaj electoral, i-au dat curs?

• În bula asta trăiesc, foarte probabil, cei mai mulţi din milionul de tineri care au votat pentru prima dată la aceste alegeri.

Partidele din România trăiesc într-o bulă. Cea în care politica se cheamă porcăială de maidan. Zbătându-se în mocirlă şi aruncându-şi cu noroi în ochi, oarbe şi ridicole, nici nu ştiu ce i-a lovit.

20.000 de români trăiesc într-o bulă în care se votează un candidat care nu mai candidează.

PNL-ul trăieşte într-o bulă, cu impresia că mai are vreo legătură cu Partidul Naţional Liberal istoric, înfiinţat în 1875 de nume precum Ion C. Brătianu sau Mihail Kogălniceanu. Cred că oamenii ăia se răsucesc în mormânt văzând cum iniţiativa lor a ajuns ciuca bătăii de batjocură a tuturor.

Bulele astea sunt rigide. Când încerci să le aduci laolaltă, printre ele rămân goluri şi unghiuri moarte – din care răsare te miri ce şi apare te miri cine. Poate chiar un George Călinescu anagramat în Călin Georgescu; o fantomă pe care l-au votat numai puţin de două milioane de români, dintre care prea puţini au vreo idee cine e.

— N-avem pe cine vota. Şi, totuşi, trebuie să mergem la vot.

Asta discutam cu colegii mei din Bucureşti. Dar conversaţia se învârtea fără speranţă prin labirintul consacrat: Ciolacu, Ciucă, Simion, Lasconi, Geoană. Fiecare separat, sau laolaltă, într-un vot anulat.

O dilemă ca un nod gordian tăiat de lama TikTok-ului. Odată destrămat, tolba cu incertitudini flutură larg deschisă:

• Cine sau ce se ascunde în spatele acestui personaj? Pare a fi o inginerie sofisticată (sau poate ridicol de simplă), servită unui public tot mai îndobitocit.

• Ce rost mai au studiile de piaţă şi sondajele de opinie, dacă nu pot estima două milioane de voturi?

• Cine va umple vidul de putere lăsat de prăbuşirea dezastruoasă a PNL şi căderea în genunchi a PSD-ului?

• Suntem în pericol să aruncăm în vânt bruma de agoniseală strânsă cum-necum în 30 de ani pe scena europeană, ca să ne întoarcem în spatele cortinei de tristă amintire?

• Va deveni parlamentul un circ absolut de factură Şoşoacă-Simion?

• Puşi cu botul pe labe de un outsider, politicienii noştri “de tradiţie” îşi vor înghiţi râcile şi se vor ralia în spatele femeii care, începătoare fiind, ea bătut şi ea – sau vor fi mult prea egoişti şi vor alege să piardă toţi ca să nu câştige nici măcar unul?

Rămâne de văzut ce vom avea pe 1 Decembrie: o zi naţională, sau o noapte a minţii? Un lucru e limpede: alegerile astea au demonstrat fără echivoc, aşa cum poate niciun scrutin post-decembrist nu a reuşit, cât de important este ca lumea să meargă la vot.