Durerea în pulcot

Text obscen. Mă rog, pentru unii...

ATENȚIE! Materialul următor conține limbaj licențios și unii sigur îl vor considera drept obscen. Dacă, din orice motiv — inclusiv faptul că vă strică gustul cafelei de duminică dimineața, fix înainte de biserică —, vă oripilează cuvântul pulă, mai bine evitați textul de mai jos.

Deși, dacă mă întrebați pe mine, atâta sensibilitate ascunde o doză serioasă de ipocrizie.

Dacă roșiți atât de ușor când cineva v-aruncă o pulă în față, atunci de ce sunt sălile pline la spectacolele de stand-up comedy? Pentru marea parte a comedianților care urcă pe scenă, pula ține loc de virgulă în poantele lor cu parfum de toaletă înfundată de autobază. Iar pentru unii dintre ei, comunicarea cu publicul înseamnă să-i înjure pe oameni pe banii lor. Cum lumea aplaudă și râde-n hohote de fiecare dată (unele mult prea entuziaste comparativ cu punch line-ul leșinat la care răspund), înseamnă că o pulă pe minut face bine la sănătate. (În opinia mea, pe care am expus-o aici, numai Dan Badea reușește să se țină deasupra acestei mocirle de umor puturos).

Dacă roșiți atât de ușor când cineva v-aruncă o pulă în față, atunci de ce străzile sunt pustii și România aproape că nu mai respiră când rulează Insula iubirii la televizor? Lumea se strânge să se zgâiască la piele și indecență cu o frenezie demnă de cauze mult mai bune — cum era odată calificarea naționalei de fotbal la vreun turneu final de campionat european sau mondial. Dar cum fotbal nu mai avem (plimbatul mingii între două echipe de împiedicați, pe care îl practică românii, e orice, numai fotbal nu), coțăiala să trăiască! Mai ales că se difuzează în prime time, nu trebuie să stai până la zece-un’șpe noaptea, ca să prinzi un meci de fotbal bun, din Champions League sau din campionatul Spaniei.

Iar dacă roșiți atât de ușor când cineva v-aruncă o pulă în față, mai ales într-o duminică relaxată, poate ar trebui să citiți un pic despre beneficiile sexului de dimineață. Da, da, o să spuneți că, pentru “treaba rușinoasă”, pula se aruncă în altă parte, nu în față — dar hai să nu mai fim atât de falși, sexul oral le place multora. Prin școlile românești se practică încă din clasele de gimnaziu…

Deci, atenție, limbaj grosolan! Deși, dacă ați ajuns până aici — și poate chiar ați zâmbit oleak (așa, pe furiș, nu cumva să creadă lumea că…) —, eu cred că o să rezistați până la final. Pentru că, da, este cu finalizare.

---

Hmm, după un asemenea intro consistent, nu mai știu de la ce m-am luat, care trebuia să fie textul propriu-zis. Ei, băga-mi-aș… Da, aia, pentru că chiar o am, trage gravitația de ea în fiecare zi — nu-s vreo divă plasticată și cu genele ca două mături, care-și bagă și-și scoate de mama focului, în mijlocul mall-ului, fără să dețină asset-ul cu pricina.

Ah, da, voiam să pun în atenție cât de dureroase pot fi, în realitate, două dureri luate mereu în derâdere de români: durerea în cot și durerea în pulă.

---

După cum știu toți cei care s-au “curentat” astfel, când te doare cu adevărat în cot, uneori doare ca dracu’. Și cum mereu trebuie să dăm vina pe altcineva pentru nefericirile noastre, în cazul ăsta vinovatul este nervul ulnar. Iată explicația pe înțelesul tuturor (sintetizată de AI și verificată de om):

Nervul ulnar este unul dintre principalii nervi ai brațului (pornește de la coloana vertebrală, prin gât, șerpuind prin brațul superior). În zona cotului, trece prin tunelul cubital (un canal ca un fel de cârlig osos). Acolo, nervul este foarte aproape de suprafața pielii și trece peste osul humerus.

Spre deosebire de restul traseului său, unde este protejat de mușchi sau grăsime, la cot, nervul ulnar este acoperit doar de piele. Astfel, când ne lovim, nervul este presat direct între os și suprafața de care ne-am lovit.

Nervul ulnar transmite informații senzoriale de la degetul mic și inelar către creier. Lovirea lui bruscă trimite un semnal de alarmă masiv și haotic la creier, care este interpretat ca o senzație intensă de furnicături, amorțeală sau șoc electric, durerea fiind resimțită până în vârful degetelor.

Englezii se amuză grozav pe seama chestiei ăsteia, numind cotul the funny bone. O glumă, de altfel, mai reușită decât izbutesc mulți dintre comedianții noștri mioritici.

---

Totuși, mult mai nasoală este, cred eu, durerea în pulă. Oricum o dai, e un semn dintre cele mai rele.

Mai întâi, dacă chiar te doare-n pulă, ar trebui să vezi un medic. E foarte probabil că așa îți semnalizează organismul că ai o problemă la “țevăraia” internă. Poate fi vreo infecție urinară, neplăcută, dar relativ banală — sau poate fi răbufnirea simptomatică a unei afecțiuni perfide, tăcute și, prin asta, mult mai gravă.

Anul trei de facultate. Chiar masculul alfa al haitei care vâna fete (despre care am scris un pic aici) stătea “pe bară”, strângând din dinți. Într-o zi, văzându-l că nu-și găsește locul, deși eram doar noi doi în camera de cămin, l-am întrebat ce are. Bineînțeles că n-avea nimic. Feciorii de răzeși zdraveni din zona Sucevei nu pățesc niciodată nimic…

Abia foarte greu am reușit să-i smulg cu cleștele câteva cuvinte: pe bărbăția lui apăruseră niște vezicule dureroase — și acum gândurile lui pendulau frenetic între ceva BTS (nu androginii ăia din Coreea de Sud) și cancer.

Am încercat să-l calmez. Cel mai probabil, se lipise de el vreo mizerie din insalubrele grupuri sanitare ale “cazarmei” noastre.

Am sunat-o pe mătușa mea, medicinista familiei (pe vremea aia eram încă o familie), am luat niște indicații și l-am programat pe nefericit la medic, a doua zi.

Dar omul meu nu s-a mai întors a doua zi. Nici a treia. A apărut abia a patra zi, complet relaxat și zâmbitor cu gura până la urechi. Medicul confirmase o infecție, nimic spectaculos, îi prescrisese un tratament și îi dăduse câteva săptămâni pentru vindecare completă.

De bucurie, prietenul meu petrecuse următoarele două zile într-un cămin de fete, în camera unei moldovence pe nume Olga. Probabil că Olga văzuse destule la viața ei și nu se arătase îngrijorată de-o mătărângă inflamată, fiind remediul perfect pentru sperietura zdravănă a colegului.

— Sî mî batî mama dacă ti mint, mi-a zis, dacă sî sui Olga pi tini șî ti babardești, îți trieci șî di boalî, șî di tăt, ăi!

— Da’ măcar ți-ai pus și tu un prezervativ? Sau, mă rog, o cutie…

— Ci vorbiești, ăi!?… Cu Olga ori îi pieli pi pieli, ori nu-i diloc.

Dacă, însă, doar te doare-n pulă, atunci e semnul unei societăți din ce în ce mai degradate, în care ne-am obișnuit să ne doară-n sexul masculin de orice și de oricine — începând cu însuși statul, căruia și lui (mai ales lui) i se rupe de proprii lui cetățeni.

A zis-o pe șleau un tip cunoscător în domeniu, Marcel “The Man” Ciolacu, individ cândva cu pretenții de om de stat. L-a durut în pulă de deficitul economic al României (drept alinare, niște unii l-au votat președinte de consiliu județean) — și de-abia acum înțelegem cu adevărat proporțiile răului.

Într-o țară hăituită de impozite care nu cârpesc nicio gaură economică, unde bugetul de stat se adoptă după ce un sfert din an a trecut deja, căreia de ani de zile îi bate-n poartă un război cu toate problemele lui, noua criză declanșată în Golful Persic și explozia prețului petrolului ne arată cât de greu atârnă acum durerea în pulă de gâtul deficitului bugetar.

Cafenelele sunt încă pline, orașul încă este blocat de mașini în miezul zilei, Volvo-urile impecabile încă descarcă elevii în porțile școlilor și liceelor, dar — între nicovala taxelor sufocante și ciocanul carburanților tot mai scumpi, care trag după ei toate celelalte prețuri — ardem lumânarea la două capete. Fără politică externă, fără coerență economică, fără coeziune socială, fără idei.

De voie, de nevoie, americanii și-au crescut nivelul de alertă militară DEFCON. Noi tot ce-am reușit să facem e să transformăm durerea în cot într-o sinistră durere în pulă.

Un struţ cu capul în pământ şi cu o durere în pulcot.