După o Schengen-eală tristă

Când văd unu’ mai prost ca mine, îmi creşte inima!

Ştiţi expresia, nu? E din panoplia zicerilor-şoc — pe acelaşi nivel cu arhicunoscuta Capul plecat sabia nu-l taie — care le dau avânt românilor să-şi pironească privirea în pământ. Să se uite mai mult în jos, să se compare mai degrabă cu cei din urma lor.

Nu contează cât de defect sunt eu. Dacă există unul mai amărât decât mine, înseamnă că eu sunt bine… Să nu-mi doresc mai mult, să nu lupt pentru ce mi se cuvine, că poate se supără boieru’…

Dar ce te faci când în urmă nu mai e nimeni?

Unul dintre cele mai bune lucruri care ni s-a întâmplat în ultimii 17 ani a fost intrarea României în UE. Sunt convins că altfel ne mâncau câinii. S-au îmbunătăţit multe lucruri, dar au rămas (continuă să fie) prea multe aspecte unde România e la coada cozii europene. Însă nu-i aşa grav, că bulgarii… Ah, bulgarii! Ce comod e să-i arăţi cu degetul că se poate şi mai rău…

Traversându-le ţara cu maşina în 2021, am realizat că nu mai sunt un exemplu la îndemână. Iar recent au furnizat o nouă dovadă în acest sens.

Mai întâi, preşedintele lor nu a achiesat la marea victorie (fără îndoială) în tărăşenia cu Schengen. Acum, a venit rândul prim-ministrului bulgar să rămână pragmatic:

Ceea ce nu se rezolvă este problema cozilor lungi la frontierele terestre, […] o problemă pentru business – nu doar pentru cel bulgar, ci şi pentru cel austriac.

Trebuie să fim pragmatici. Dacă se ajunge la procese în instantă, vor dura ani. Şi în acest timp vom fi blocaţi. […] trebuie să căutăm abordarea pragmatică în zilele următoare.

Apoi, rumoare! Bulgarul s-a uitat la vecinul său de la nord de Dunăre:

Din partea României, o dată vedem că bate în masă (recent-euforicul Marcel “The Man” Ciolacu a ameninţat în trecut că România va da Austria în judecată la Curtea Europeană de Justiţie), altă dată spune că acceptă imediat. Există o oarecare inconsecvenţă […].

Acuma, sunt convins — e practic imposibil să fie altfel — că bulgarii au bubele lor. Cine ştie, poate sunt plini de ele. Dar, chiar şi-aşa, nevolnici şi râioşi, au un preşedinte şi un premier, iar aceştia au un punct de vedere raţional, pe care ştiu să-l mai şi exprime.

Incontestabil mai răsăriţi decât bulgarii, cu mentalitatea enunţată în primul rând al articolului, avem şi noi preşedinte şi premier plini de zel — unul când vine vorba de călătorii, celălalt când trage pe nas chestii de colorat viaţa-n roz.

Cine va râde mai bine după această Schengen-eală tristă-tă?